Ortogramele reprezintă un tip de scriere corectă, conform normelor gramaticale, fiind parte din domeniul morfologiei în gramatică. Termenul își are originile în grecescul „orto”, care se traduce prin drept, corect sau normal.
Studiul ortogramelor începe în cadrul curriculei școlare din clasa a II-a, la disciplina Comunicare în limba română, unde se pune accentul pe utilizarea normelor scrise ale limbii.
Este esențial să avem o cunoaștere solidă a scrierii corecte în limba pe care o vorbim, să înțelegem bine conceptele legate de ortograme și să le aplicăm corect în comunicarea scrisă.
Limba română conține numeroase ortograme, dar nu toți vorbitorii de limbă română reușesc să scrie corect. În materialul următor, vom explica românilor când se scrie „va” versus „v-a”.
Așadar, conform normelor gramaticale actuale, se scrie „v-a” deoarece cratima indică pronunțarea într-o singură silabă a două părți de vorbire distincte: „v” – pronume personal la forma neaccentuată, persoana a II-a plural, și „a” – verb auxiliar, persoana a III-a singular.
„El v-a spus că trebuie să mergeți în vizită la bunici, dar nu l-ați ascultat.”
Pe de altă parte, se va folosi „va” atunci când se referă la verbul auxiliar (persoana a III-a singular) care este folosit pentru a construi timpul viitor.
„Ștefania va merge cu noi la mare.”
Ce sunt ortogramele: „sau” și „s-au”
„Sau” este o conjuncție, adică o parte de vorbire care leagă cuvinte sau propoziții. Se scrie legat în contextul în care înseamnă „ori”.
„Îți place să mănânci prăjituri de casă sau prăjituri cumpărate?”
„Săptămâna viitoare putem pleca în Delta Dunării sau pe litoral.”
În schimb, „s-au” nu poate fi substituit cu alt cuvânt. Cratima unește două părți de vorbire diferite: „s”, pronume reflexiv la persoana a III-a plural, și „au”, verb auxiliar care contribuie la formarea timpului perfect compus, conjugat la persoana a III-a plural.
„Mirela și Radu s-au pregătit temeinic pentru evaluarea finală.”
„S-au scris numeroase cărți pe tema copilăriei la sat.”
