Pisaroglu a exprimat recent îngrijorări semnificative în legătură cu validarea candidaturii lui Claudiu-Iulian Simion, interpretând acest eveniment ca pe un semnal îngrijorător al începerii unui plan menit să fragmenteze mișcarea suveranistă. Potrivit lui, acest proces va conduce inevitabil la o serie de mecanisme de fragmentare, demonizare și antagonizare care vor afecta mișcările de opoziție anti-sistem. El crede că aceste tactici au rolul de a slăbi mișcarea suveranistă și de a-i reduce șansele de a ajunge în finala electorală.
Pisaroglu este conștient de provocările cu care se confruntă mișcarea suveranistă și a subliniat că strategii precum cei propuși nu doar că sunt manipulatoare, dar sunt și extrem de eficiente în a crea o imagine negativă asupra liderilor și a susținătorilor acestei mișcări. Având în vedere aceste circumstanțe, el a simțit nevoia să sublinieze că nu va fi complice la un astfel de scenariu, care nu face altceva decât să submineze principiile democratice.
Pisaroglu a pledat cu tărie pentru reîntoarcerea la valorile democratice fundamentale, accentuând importanța menținerii unui discurs civilizat și a coeziunii în interiorul mișcărilor politice care militează pentru suveranitate. În viziunea sa, fragilitatea mișcării suveraniste nu trebuie să fie o fatalitate; dimpotrivă, există o nevoie imperioasă de a crea alianțe și de a aduce împreună diverse dimensiuni ale opoziției anti-sistem pentru a contracara strategia de divizare.
Subiectul candidaturii lui Claudiu-Iulian Simion devine astfel emblematic. Validitatea acesteia este descrisă de Pisaroglu ca un instrument de manipulare, menit să distorsioneze viziunea publicului asupra mișcării suveraniste. Acesta consideră că joaca de-a alegerile, în cadrul unui sistem care pare a fi predeterminat, contribuie la demonizarea ansamblului mișcării și a celor implicați în ea. Tactica de asociere a suveranismului cu figuri controversate sau cu idei extremiste devine, în opinia sa, o metodă de a reduce din influența pozitivă pe care o poate avea un astfel de discurs politic.
Forțând, prin manevrele sale de denigrare, mișcarea să se autoconfine, încercările de a o distruge din interior devin mai pronunțate. Pisaroglu sugerează că este esențial ca susținătorii mișcării să nu se lase prădați de aceste strategii și să rămână uniți în fața provocărilor. Aceasta implică o reexaminare continuă a valorilor și obiectivelor, în scopul de a renunța la rivalități interne și de a promova un front comun care să susțină o viziune suveranistă clară.
În concluzie, îndemnul lui Pisaroglu pentru reîntoarcerea la democrație și la valori fundamentale nu este doar o reacție la validarea candidaturii lui Simion, ci un apel mai larg pentru unitate și solidaritate în cadrul mișcării suveraniste. Aceasta continuă să fie esențială în lupta împotriva tacticilor destructive și manipulatoare care amenință democrația.
