Recent, agenția de știri IRNA a anunțat semnarea unui acord semnificativ între compania Iran Hormoz și gigantul rus Rosatom. Acest acord se referă la construcția a patru centrale nucleare în zona Sirik, situată în provincia Hormozgan, și are o valoare estimată de 25 de miliarde de dolari. Această mișcare vine într-un moment de tensiune internațională și de reinstaurare a sancțiunilor cunoscute sub numele de „snapback”.
Sancțiunile „snapback” au fost activate de statele europene ca răspuns la eșecul recent de a prelungi embargoul ONU privind armele convenționale destinate Iranului. Aceasta a generat preocupări în rândul comunității internaționale cu privire la progresele programului nuclear al Iranului și la potențialul impact asupra stabilității regionale și globale. În acest context, acordul cu Rosatom reflectă un pas strategic al Iranului, care își consolidează capacitățile în domeniul energiei nucleare și caută să își asigure surse de energie din afara influenței occidentale.
Construcția celor patru centrale nucleare nu este doar un proiect de dezvoltare energetică; el vine cu implicații geopolitice semnificative. Iranul își propune să își diversifice sursele de energie, având în vedere creșterea cererii interne și nevoia de a reduce dependența de combustibilii fosili. În plus, colaborarea cu Rosatom poate fi văzută ca o întărire a relațiilor strategice între Iran și Rusia. Această colaborare oferă Rusiei ocazia de a-și extinde influența în Orientul Mijlociu, în timp ce Iranul beneficiază de expertiză tehnologică și sprijin financiar.
În aceeași notă, acordul poate stârni temeri în rândul țărilor vecine și al altor actori internaționali, având în vedere că Rusia are o relație complexă cu statele din regiune. Aflat sub presiune din partea comunității internaționale, Iranul continuă să își dezvolte programul nuclear, ceea ce sporește temerile legate de proliferarea nucleară în Orientul Mijlociu. Aceasta ar putea conduce la o cursă a înarmării, în special din partea țărilor care se tem de intențiile Iranului.
De asemenea, acest acord reflectă și schimbările din peisajul energetic global. Statele care își întăresc capacitățile nucleare își demonstrează angajamentul de a contesta ordinea mondială existentă. România și alte țări europene ar putea să fie nevoite să reacționeze la aceste dezvoltări, având în vedere implicările lor potențiale în securitatea regională.
În concluzie, semnarea acestui acord de 25 de miliarde de dolari pentru construcția celor patru centrale nucleare în Sirik subliniază nu doar ambițiile energetice ale Iranului, ci și schimbările geopolitice profunde în curs de desfășurare în regiune. Este o mișcare care ar putea avea un impact semnificativ asupra stabilității și relațiilor internaționale, având în vedere tensiunile existente și provocările legate de proliferarea nucleară.
