Un studiu recent realizat de o instituție de învățământ superior din România a scos la iveală o realitate îngrijorătoare: asigurații români contribuie din propriul buzunar cu aproximativ 30% din totalul cheltuielilor pentru servicii medicale. Această proporție este semnificativ mai mare comparativ cu alte țări europene, unde sistemele de sănătate sunt, în general, mai bine organizate și structurate. Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Horațiu Moldovan, a descris această situație ca fiind inacceptabilă și a subliniat că astfel de procente nu se regăsesc în sistemele de sănătate ale țărilor civilizate.
Comparativ cu România, în alte state europene, pacienții contribuie la costurile serviciilor medicale, dar procentajul este semnificativ mai mic. Aceasta se datorează, în mare parte, existenței asigurărilor complementare, atât de stat, cât și private. Aceste asigurări completează serviciile oferite de sistemul public de sănătate, reducând astfel cheltuielile directe suportate de pacienți. În multe cazuri, pacienții din țările cu sisteme de sănătate bine puse la punct beneficiază de tratamente mai accesibile și de o gamă mai variată de servicii medicale, inclusiv pentru specializări rare sau tratamente inovative.
Moldovan a avansat ideea de a introduce facilități fiscale pentru asigurările complementare de sănătate. Această propunere are ca scop încurajarea atât a angajatorilor, cât și a angajaților să investească în asigurări de sănătate complementare. O astfel de inițiativă ar putea contribui la diminuarea poverii financiare pe care o suportă pacienții români, oferind totodată și un plus de securitate în fața cheltuielilor medicale neprevăzute.
O altă problemă semnificativă este nivelul scăzut al investigațiilor și tratamentelor preventive în România. Aceasta este o componentă esențială a oricărui sistem de sănătate dezvoltat, iar lipsa investigațiilor preventive poate duce la depistarea tardivă a unor afecțiuni grave, crescând astfel costurile totale pe termen lung. Educarea populației în ceea ce privește importanța sănătății preventive și accesibilizarea serviciilor respective devin astfel priorități esențiale.
Pe scurt, concluziile studiului subliniază nevoia acută de reformare a sistemului românesc de sănătate. Aceasta ar trebui să includă nu doar regândirea politicilor publice în domeniu, ci și stimularea unui mediu de siguranță pentru pacienți prin facilități fiscale, campanii de educare a populației, dar și o colaborare mai strânsă între instituțiile publice și private care furnizează servicii de sănătate.
Astfel, o îmbunătățire a accesibilității și calității serviciilor de sănătate în România nu este doar necesară, ci și posibilă, dacă se depun eforturi concertate pentru a crea un mediu sanitar mai favorabil. În final, un sistem de sănătate bine funcțional nu doar că îmbunătățește calitatea vieții cetățenilor, dar contribuie și la dezvoltarea economică a țării.
