Recent, Parlamentul European a adoptat două texte semnificative care îngreunează regulile de imigrație, permițând statelor membre să returneze solicitanții de azil în țări considerate „sigure” de către Uniunea Europeană, conform unei liste prestabilite. Această inițiativă a fost inspirată de premierul italian Giorgia Meloni, care a început deja să testeze această abordare prin înființarea unor centre de primire în Albania. Adoptarea acestor reguli a fost posibilă datorită unei alianțe strategice între partidele de dreapta și extrema dreaptă, iar măsurile au stârnit controverse și critici din partea organizațiilor non-guvernamentale și a politicienilor de stânga, care subliniază riscurile legate de tratamentul solicitanților de azil.
Europarlamentara din partea Partidului Verde, Mélissa Camara, a condamnat aceste măsuri, descriindu-le ca fiind un pas către dezumanizarea politicii de migrație a Uniunii Europene. Aceasta a subliniat faptul că abordarea actuală riscă să ignore drepturile fundamentale ale persoanelor în căutare de azil. În ciuda acestor critici, Comisia Europeană a respins acuzațiile, afirmând că toți membrii trebuie să respecte standardele internaționale în ceea ce privește drepturile omului în gestionarea acestor cazuri.
Printre țările incluse pe lista celor considerate „sigure” se numără Kosovo, Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Maroc și Tunisia. Această listă a fost aprobată cu scopul de a accelera procesarea cererilor de azil și de a sprijini un flux mai rapid al acestora. Desigur, schimbările intervenite în legislația de imigrație vin pe fondul unei scăderi de 25% a sosirilor în UE comparativ cu anul precedent. Cu toate acestea, presiunea asupra politicienilor europeni rămâne semnificativă, având în vedere tendințele politice care se îndreaptă din ce în ce mai mult spre extremă dreaptă în întreaga Europă.
Criticii acestei inițiative consideră că stabilirea unor astfel de „țări sigure” poate conduce la expunerea solicitanților de azil la riscuri serioase, inclusiv violență și persecutare în țările de origine. De asemenea, unele din aceste țări, cum ar fi Bangladesh și Egipt, prezintă pe alocuri și ele probleme semnificative legate de drepturile omului, punând la îndoială capacitatea lor de a oferi o protecție adecvată pentru cei care fug din calea conflictului sau a persecuțiilor.
Uniunea Europeană, care a fost creată pe baze de solidaritate și respect pentru drepturile fundamentale, se confruntă acum cu o provocare majoră: cum să gestioneze crizele de migrație într-un mod care să îmbine securitatea internă cu respectarea valorilor umanității. Măsurile adoptate de Parlament ar putea exacerba tensiunile existente și ar putea schimba în mod fundamental imaginea Uniunii în comunitatea internațională. În acest context, este esențial ca discuțiile privind imigrația să continue și să includă toate vocile – de la politicieni la ONG-uri, pentru a găsi soluții echilibrate și umane.
