Taximetristul s-a supărat pe mine că nu îi las bacșiș:
-Chiar așa, boss? Cursa face 30 de lei și tu îmi dai fix 30 de lei?
-Și cât ar trebui să dau?
-Măcar 10% în plus. Încă 5 lei, acolo.
-10% înseamnă 3 lei, dar oricum nu îți las nimic. Ce, mie la muncă îmi lasă clienții bacșiș?
-Dar ce lucrezi, boss?
-La pompe funebre. Și îmi fac treaba corect, îmi duc clienții unde trebuie să ajungă, nu unde am eu drum.
Dialog între doi îndrăgostiți:
– De ce ai pus castronul asta in frigider?
Pai n-am mancat toata varza si am zis sa iti las si tie. Stiam ca iti place!
– Ceapa ma-tii! Ai lasat aia acolo doar ca sa nu speli castronul.
–––––––––––––––
– Ce faci puiuț?
– Citeam horoscopul.
– Ce zice la mine?
– Zice că dai cu aspiratorul prin casă și că speli vasele.
– Și la tine ce zice?
– La mine zice că dacă nu dai cu aspiratorul și nu speli vasele, eu o să dorm singură în dormitor și tu pe canapea în salon.
– Cu ce detergent trebuiesc spălate vasele?
Un faimos colecţionar de artă se plimba pe străzile oraşului, când a văzut la uşa unui mic anticariat o pisică mică şi slabă care bea lapte dintr-o farfurioară. Privirea expertului nu se putea înşela: farfurioara era o piesă foarte veche şi deosebit de valoroasă, poate chiar piesa pe care o căutase întreaga viaţă.
Încercând să îşi păstreze calmul, a intrat în magazin şi i-a oferit proprietarului doi dolari pentru pisică dar acesta a refuzat. Disperat, colecţionarul a tot urcat preţul, până la 20 de dolari. Vânzătorul a luat banii şi i-a pus pisica în braţe. Proaspătul proprietar al felinei s-a uitat la farfurioară şi pe un ton nepăsător i-a spus anticarului:
– La preţul ăsta aţi putea să îmi daţi şi farfurioara pisicii. S-a obişnuit cu ea şi m-ar scuti şi pe mine să mai cumpăr alta.
Proprietarul a refuzat vehement:
– În nici-un caz, nu o vând pentru nimic în lume! Este farfurioara mea norocoasă. Doar săptămâna asta am vândut la preţ bun douăzeci de pisici.
