Ion Iliescu era sub anchetă penală în timpul Revoluției din decembrie 1989, a declarat generalul Dan Voinea pentru Știrile Pro TV. Cu toate acestea, ”îl voiau unii președinte”, iar restul este istoria bine cunoscută în prezent.
Ion Iliescu a încetat din viață la 95 de ani, dar detalii uimitoare despre începuturile regimului său instaurat în România din decembrie 1989 continuă să iasă la iveală chiar și după moartea sa.
Generalul în rezervă Dan Voinea, fost procuror militar care a condus inițial investigația dosarului Revoluției, a dezvăluit pentru Știrile Pro TV că Ion Iliescu era investigat penal chiar și în perioada comunistă, dar acest fapt nu i-a oprit pe susținătorii săi să-l propună ca lider de stat.
”În decembrie 89, când l-au adus acolo, la CC, un procuror spunea: „domnule, dar ăsta (Ion Iliescu – n.red.) are dosar penal”, și a adăugat că „este anchetat pentru că n-a respectat proiectul unui dig în Ialomița”, iar cercetările erau în desfășurare”, a afirmat Dan Voinea în exclusivitate pentru Știrile Pro TV.
”Era pentru prima dată când vedeai un om cercetat penal că îl aduc și-l voiau președinte unii acolo, în sfârșit…”, a spus Voinea.
Fostul procuror militar a descris cum se comporta Ion Iliescu în timpul audierilor din dosarul Revoluției. ”Întotdeauna a fost arogant”, își amintește Voinea. ”A fost mereu de părere că ar trebui să-i citesc cărțile”, a adăugat fostul investigator principal al Revoluției.
”A refuzat orice dialog cu justiția”
Ovidiu Oanță: Domnule general, sunteți unul dintre puținii procurori care l-au anchetat pe Ion Iliescu în ultimii 35 de ani. Ați reușit vreodată să obțineți o declarație de la el în cele două dosare? Dosarul Mineriadei, Dosarul Revoluției.
Generalul Dan Voinea: Nu, nu am reușit. A refuzat orice dialog, nu doar cu mine, ci și cu justiția în general. Iar procedura permite acest lucru, pentru că există o prevedere în codul de procedură care stipulează că nu poate fi obligat să facă o declarație, trebuie să i se aducă la cunoștință acest lucru, adică să nu se autoîncrimineze. Desigur, el era principalul martor al evenimentelor din decembrie și al Mineriadei. Aveam nevoie de câteva clarificări, de exemplu, de ce a apărut în decembrie 89 pe televizor spunând că există teroriști care trag din toate colțurile, cine i-a spus, cine i-a dat aceste informații, cine l-a adus la CC, și așa mai departe.
Erau aspecte importante care ar fi putut liniști spiritele, voi amintiți ce s-a întâmplat atunci, câte tragedii au avut loc, câți oameni au murit după 22. Victimele și părinții copiilor omorâți, nici acum nu și-au găsit liniștea. Și asta din cauza justiției, nu neapărat din cauza lui Iliescu.
”Era arogant, m-a sfătuit să citesc cărțile pe care le-a scris”
Ovidiu Oanță: Pe de altă parte, cum se comporta Iliescu? Nu vorbea deloc cu dumneavoastră, nu încerca să ofere explicații; de ce a ales această cale a tăcerii și refuzului?
Dan Voinea: Atunci când l-am chemat pentru dosarul Mineriadei, a venit cu trei avocați, deoarece eram obligați să-i prezentăm materialul, adică rezultatele cercetărilor; în dosar era un jurnal al acțiunilor de luptă întocmit de generalul Șchiopu, care a consemnat, pe ore, acțiunile din ziua de 13 iunie.
La o anumită oră, președintele Iliescu suna și spunea „vrea 100 de soldați să acționeze” într-o anumită zonă. La altă oră suna din nou: „vrea 12 taburi să meargă în zona Ministerului de Interne”. La o altă oră, menționa: „domnul președinte ne cere să acționăm cu gaze lacrimogene”, iar generalul îi spunea „i-am recomandat domnului președinte să nu folosească armata, că nu este cazul, dar domnul președinte insistă”. Asta este adevărul, nu mai trebuia 1.000 de martori, căci acele dovezi ar fi putut merge la instanță, trebuind clarificate aceste lucruri.
Ovidiu Oanță: Și cum era atitudinea lui la întâlniri, cum decurgeau acestea?
Dan Voinea: Era arogant, m-a sfătuit să-i citesc cărțile pe care le-a scris. Deci, mi-a sugerat de fiecare dată să-i citesc lucrările. Bineînțeles că nu le-am citit, eu aveam responsabilitatea dosarului pe care-l finalizam și nu mă îndram la cărțile lui. Aveam nevoie de o declarație oficială din partea lui față de justiție, nu de cărți.
”Era prima dată când vedeai un om cercetat penal că îl aduc și-l voiau președinte unii acolo”
Ovidiu Oanță: Și cum era în general atitudinea lui față de anchetă, față de dumneavoastră?
Dan Voinea: A fost întotdeauna arogant și îmi amintesc că în decembrie 89, când l-au dus la CC, un procuror a spus: „domnule, dar ăsta are dosar penal”, a mentionat că „este anchetat pentru că n-a respectat proiectul la un dig în Ialomița”, iar cercetările erau în desfășurare, se afla în așteptare, avea dosar deschis la Parchetul General. Era prima dată când vedeai pe cineva sub anchetă penală adus acolo, iar unii îl voiau președinte…
Ovidiu Oanță: Și ce s-a întâmplat cu acel dosar? A fost clasat?
Dan Voinea: Nu am informații, nu știu, existau comentarii în Parchetul General pe acea temă.
Ovidiu Oanță: Când l-ați întâlnit prima oară pe Ion Iliescu, înainte de anchetă, pe parcursul evenimentelor din 89?
Dan Voinea: Nu, doar la anchetă, când l-am chemat. Până atunci nu am avut ocazia să discut personal cu el.
Ovidiu Oanță: Nici în perioada procesului soților Ceaușescu?
Dan Voinea: Nici în perioada procesului, nu.
Ovidiu Oanță: De ce credeți că a refuzat mereu să ofere explicații oficiale în calitate de inculpat?
Dan Voinea: Este foarte simplu. Dacă ar fi fost nevinovat și lucrurile ar fi fost clare, s-ar fi pus la dispoziția justiției fără nicio problemă. Totuși, momentul în care refuzi să dialoghezi cu cel care te anchetează sugerează că ai ceva de ascuns, este evident.
Ion Iliescu ”a avut trei mandate în care a numit atât procurorul general, cât și ministrul Justiției, printre alți demnitari”
Ovidiu Oanță: A beneficiat de complicitatea sistemului judiciar timp de 35 de ani, astfel încât, constatăm că după atâta timp, cele două anchete nu sunt soluționate?
Dan Voinea: Păi, gândiți-vă că procurorul general și ministrul Justiției erau numiți de președinte. (Ion Iliescu – n.red.) a avut trei mandate în care a numit atât procurori generali, cât și miniștri ai Justiției și alți demnitari. Singura perioadă în care investigațiile au avut loc a fost în timpul mandatului domnului Constantinescu și ați observat ce s-a întâmplat la final. A plecat înainte de încheierea mandatului său, afirmând că a fost învins de Securitate.
Ovidiu Oanță: Există vreo șansă ca să se facă lumină în cele două dosare, în legătură cu ceilalți suspecți, inculpați?
Dan Voinea: Da, pentru că aici este vorba despre crime împotriva umanității. Toate victimele de la Revoluție și de la Mineriadă sunt victime ale puterii adversarului politic. Acestea nu sunt infracțiuni de drept comun și, prin urmare, infracțiunile sunt imprescriptibile.
Ovidiu Oanță: Credeți că presiunea se va muta, după moartea lui Ion Iliescu, asupra celorlalți inculpați Voican Voiculescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu?
Dan Voinea: Da, cu siguranță se va întâmpla acest lucru.
Ovidiu Oanță: Vor plăti ei pentru faptele lui Iliescu?
Dan Voinea: Păi, deocamdată, așa cum sunt structurate dosarele, ei vor rămâne responsabili.
