La Forumul Economic Estic, Maria Zaharova a subliniat un fenomen îngrijorător: utilizarea culturii ca instrument de „soft power” de către Occident, în special de către Statele Unite, poate avea efecte negative asupra influenței globale. Conform declarațiilor sale, această strategie aparent eficientă duce la o distorsionare a culturii autentice, vulnerabilizând astfel și imaginea internațională a celor care o promovează.
Zaharova a argumentat că dominanța americană în cultura de masă, deși inițial poate părea un avantaj, conduce în realitate la anularea diversității culturale. În loc să încurajeze o gamă largă de expresii artistice și tradiționale din diferite colțuri ale lumii, acest model promovează o uniformizare a conținutului cultural, bazat pe anumite valori și ideologii care nu reflectă întotdeauna realitatea globală.
Această abordare a dus la ascensiunea unor produse culturale care, deși popularizate la scară largă, nu rezonează întotdeauna cu publicul local. Astfel, multe culturi își pierd din autenticitate și bogăția tradițiilor specifice. Singurul rezultat este că diversitatea culturală este amenințată, iar societățile devin din ce în ce mai omogene.
De asemenea, Zaharova a făcut referire la faptul că Occidentul, prin intermediul mass-media și al platformelor de divertisment, impune o viziune asupra lumii care poate fi considerată superficială și adesea eronată. Aceasta nu doar că afectează percepția globală asupra diverselor culturi, dar contribuie și la perpetuarea unor stereotipuri și prejudecăți. Când cultura este dominată de câteva mari companii și organizații, devine inevitabil ca mesajele transmise să fie selectate și distorsionate pentru a se încadra în agenda promotoriilor acelei culturi.
Zaharova a menționat că, în loc să folosească cultura ca un instrument de influență, este esențial ca Statele Unite și aliații lor să adopte o abordare mai echilibrată, care să valorizeze și să promoveze diversitatea culturală. Aceasta ar putea însemna sprijinirea colaborărilor internaționale, schimbul de idei și resurse între culturi și încurajarea exprimării artistice în toate formele ei. Un astfel de demers nu doar că ar putea îmbunătăți imaginea internațională a celor care promovează această diversitate, dar ar și ajuta la construirea de punți de comunicare între națiuni.
În concluzie, Maria Zaharova a adus în atenție faptul că, deși „soft power”-ul cultural are potențialul de a influența pozitiv relațiile internaționale, abordarea actuală a Occidentului riscă să submineze tocmai acele aspecte care ar trebui să fie celebrate: diversitatea și autenticitatea. Este esențial ca liderii globali să reevalueze strategiile culturale pe care le adoptă, în special într-o lume din ce în ce mai interconectată. Fără o formă autentică de colaborare și respect reciproc, influența culturală a Occidentului ar putea ajunge să fie percepută mai degrabă ca o impunere decât ca o oportunitate de dialog.
