Dacă Curtea Constituțională a României (CCR) acceptă solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la reforma pensiilor magistraților, procesul ar putea dura până la doi ani, conform fostului președinte al CCR, Augustin Zegrean. El a evidențiat faptul că CJUE a susținut, în trecut, drepturile magistraților din Polonia și Ungaria în contexte similare, subliniind importanța unei astfel de decizii pentru integritatea sistemului judiciar românesc.
Zegrean a explicat că, în cazul în care CCR decide să sesizeze CJUE, dosarul de la București va fi suspendat până la primirea unui răspuns de la instanța europeană. Această suspensie ar implica o așteptare de aproximativ doi ani, în care problema ar putea rămâne nerezolvată. „Dacă ne confruntăm cu o nouă amânare, atunci trebuie să ne pregătim pentru o așteptare extinsă. Totuși, având în vedere natura cazului și importanța lui pentru sistemul judiciar național, CJUE ar putea să prioritizeze acest dosar”, a spus Zegrean într-un interviu pentru Digi24.
În acest context, CCR a decis să amâne dezbaterea pe tema pensiilor magistraților până pe 18 februarie, o dată în care judecătorii vor evalua cererea prezentei președintei ÎCCJ, Lia Savonea. Aceasta a solicitat expres să se facă o sesizare către CJUE, având în vedere complexitatea și implicațiile reformei propuse. Zegrean a adăugat că judecătorii CCR au dreptul de a respinge cererea dacă o consideră lipsită de temei juridic.
Amânările și discuțiile în jurul acestei probleme nu sunt o noutate. Judecătorii CCR au decis recent, într-o ședință marcată de incertitudine, să întârzie luarea unei hotărâri tematice. Această ședință a fost influențată atât de solicitarea Liei Savonea, cât și de cererea de concediu a unui membru al completului judecătoresc. Deși Gheorghe Stan a participat la desfășurarea întâlnirii, decizia a fost amânată, reflectând complexitatea și delicatețea subiectului.
Exemplul Poloniei și Ungariei ar putea oferi o bază solidă pentru argumentele unei eventuale sesizări către CJUE. Atunci când CJUE a intervenit în aceste două țări, a susținut principiile statului de drept și drepturile fundamentale ale magistraților, stabilind un precedent care ar putea cântări în favoarea judecătorilor români. Astfel, decizia CCR de a amâna o hotărâre finală ar putea fi văzută nu doar ca o tactică de a cântări mai bine opțiunile, ci și ca o recunoaștere a importanței acestor principii.
În concluzie, viitorul reformei pensiilor pentru magistrați rămâne incert, iar amânările repetate sugerează o situație tensionată în care deciziile nu sunt luate cu ușurință. CCR se află într-o poziție delicată în care trebuie să decidă între responsabilitatea de a rezolva problema internă și necesitatea de a respecta normele și principiile Uniunii Europene.
