La Conferința de Securitate de la München, Christophe Hansen, comisarul european pentru agricultură, a lansat un avertisment cu privire la vulnerabilitățile Europei legate de dependențele alimentare externe. Acesta a subliniat faptul că utilizarea alimentelor ca instrument de presiune este un aspect important al războiului hibrid, având potențialul de a submina securitatea Uniunii Europene.
Hansen a accentuat crucialitatea alimentației pentru stabilitatea continentală, afirmând că „nu putem construi un continent cu stomacul gol”. Mesajul său principal a fost acela că Europa trebuie să-și reducă, în mod urgent, dependențele alimentare externe, cu un accent special pe legăturile cu Rusia. Comisarul a subliniat că țara rusă utilizează cerealele ca un instrument de influență geopolitică, ceea ce ridică semne de întrebare asupra securității alimentare a Uniunii Europene.
O altă problemă semnificativă pe care Hansen a abordat-o este dependența Uniunii de importurile de fertilizatori din Rusia și Belarus. Această dependență plasează blocul european într-o „situație foarte periculoasă”, având în vedere provocările geopolitice actuale. Comisarul a precizat că această vulnerabilitate nu afectează doar agricultura, ci și întregul sistem alimentar european, care este esențial pentru bunăstarea și stabilitatea zonei.
Hansen a cerut o reevaluare a impactului global al utilizării alimentelor ca armă de război, insistând asupra faptului că securitatea alimentară trebuie integrată în discuțiile despre securitate. Acesta a subliniat faptul că, în contextul actual, este imperativ ca europenii să-și diversifice sursele de aprovizionare și să investească în producția locală de alimente, astfel încât să devină mai puțin vulnerabili la influențele externe.
Comisarul a menționat că, în actualul climat geopolitic, este esențial să se prevadă și să se abordeze potențialele amenințări la adresa securității alimentare. Aceasta include nu doar analiza riscurilor asociate cu importurile, dar și elaborarea de strategii care să permită Uniunii Europene să răspundă adecvat în fața unor astfel de provocări.
În concluzie, Hansen a subliniat că securitatea alimentară nu este o chestiune ce poate fi ignorată, iar soluțiile trebuie să fie parte integrantă a discuțiilor politice mai largi. Așadar, consolidarea capacităților agricole interne și diversificarea surselor de aprovizionare devin priorități esențiale pentru a proteja interesele Uniunii Europene în fața unor amenințări externe. Numai astfel Europa poate asigura un viitor stabil și prosper, în care toți cetățenii să aibă acces la alimente în siguranță.
