Povestea Dariei Barcheri, originară din Padova, este una care demonstrează că România este o țară plină de surprize și oameni minunați, primitori, care te fac să te simți ca acasă, deși te-ai născut la mii de kilometri distanță.
Daria, absolventă a Facultății de Litere și Filozofie din Padova, este o profesoară de italiană îndrăgostită de limba română, pe care a studiat-o la facultate.
Locuiește la București, după ce inițial a stat trei ani la Constanța. A lucrat și ca ghid turistic, dar în prezent se concentrează pe predarea online a limbii italiene.
Recent, a publicat pe profilul Facebook o postare emoționantă în care povestește cum și-a început aventura în țara noastră.
Simpatia și solidaritatea localnicilor au făcut-o să se simtă ca acasă:
„Pe 27 septembrie, cu 9 ani în urmă, la vârsta de 31 de ani, am decis să mă mut în România. Aveam doar 500 de euro și o valiză plină cu cărți, un telefon mobil, rutina mea zilnică de sport și-mi căutam norocul.
O doamnă foarte amabilă, în vârstă de 70 de ani, m-a găzduit la ea acasă pentru câteva săptămâni”, a scris Daria în postarea sa.
Un detaliu amuzant și poate definitoriu pentru începuturile sale românești a fost vizita la un coafor local
„Am mers la o coafeză care mi-a tăiat părul prea scurt și acesta a fost rezultatul. Limba mea română era atât de precară încât abia mă puteam face înțeles”, a adăugat în mod ironic femeia italiancă.
A fost atrasă de dinamismul Bucureștiului, cu străzile sale aglomerate, șantierele în plină desfășurare și ritmul său trepidant:
„După ce am cunoscut simpatia și solidaritatea locuitorilor din Constanța, am decis să trăiesc în România. Așa că m-am stabilit la București. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult despre capitală a fost dinamismul ei. M-am gândit: Ce minunat! Toată lumea se grăbește, sunt șantiere peste tot, cred că aici este mult de lucru. Și nu m-am înșelat.”
Nu a ținut cont de avertismentele primite de la compatrioții săi despre posibile pericole sau lipsa de oportunități în România:
„Mulți italieni și nu numai m-au sfătuit să nu plec (din Italia – n.r.), spunându-mi că nu voi găsi nimic, doar pericole. Dar, în schimb… Câte lucruri am descoperit! Îmi amintesc de acea zi ca și cum ar fi fost astăzi. La mulți ani mie!”
