Fostul preot Daniel Balaș și-a făcut un obicei din a posta pe rețelele sociale clipuri video în care poveșteste tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin amuzante,
Recent, Daniel Balaș a povestit depre o o întâmplare petrecută cu câteva zile în urmă, atunci când un prieten de-ai săi l-a întrebat ce îl surprinde cel mai mult la omeni.
”Mai devreme m-am întâlnit cu o cunoștință și, din vorbă în vorbă, îmi pune o întrebare: ”Băi, Daniele, ce te surprinde, bă, cel mai mult la oameni? Că tu ai fost preot, ai spovedit atâția, ai popularizat asta pe internet, te văd sute de mii de oameni, primești și mesaje. Ce te surprinde cel mai mult?”.
Și am început să enumăr câteva lucruri, pe care le știți și voi, de altfel: ”Faptul că hrănești un om șase zile și dacă nu îi dai și a șaptea te măscărește și te uite, că nu e recunoscător pentru câte faci pentru el”. Treaba asta…Nu i-ai cerut niciodată nimic, dar te invidiază pentru lucrurile pe care tu le ai. Zice: ”Da, bă, să știi că așa e omul”.
În fine, am încheiat discuția și veneam spre casă. La un moment dat, niște copii, din parc, au dat o minge și a sărit fix în fața mașinii. Am pus frână, am așteptat să vină copiii să ia mingea, mi-am continuat drumul.
Mi-a sunat în cap întrebarea: ”Ce mă mai surprinde la oameni”. Zic: ”Nu mă mai surprinde nici treaba asta, bă. La cât am fost trădat, bârfit, înșelat, nu mă mai surprinde nimic. Că omul e dificil. Stai 10-15-20 de ani lângă el și îți face figura. Nu te mai surprinde nimic”, a povestit Daniel Balaș pe pagina sa de Facebook.
Daniel Balaș, despre cea mai mare problema a oamenilor: ”Te invidiază pentru lucrurile pe care le ai!”
De asemenea, fosrul preot a mai vorbit și despre anxietate, mai exact despre anxietatea provocată de grija viitorului, a planurilor mărețe și a fricii de nerealizare a obiectivelor propuse.
”Dar, cea mai comună problemă pe care o avem nu e nici bârfa, nici minciuna, nici înșelătoria, nici avariția, nimic. E faptul că în copilărie ne grăbim să ajungem adulți și atunci când ajungem mari, ne mai dorim măcar o zi să fim copii.
Asta pe mine mă termină și nu știu cum să-mi explic lucrul ăsta. Fraților, când suntem mici, ne plictisim, vrem repede să ajungem adulți. Și când am ajuns adulți, cât n-am da pentru o zi de copilărie? Pentru o oră măcar, să fim copii, fără griji, fără stres, să dormim, să ne trezim la cât vrem noi.
Și nu mă opresc aici. Mă termină faptul că alergăm o viață întreagă cu sănătatea după bani, iar la bătrânețe, când ne lasă toate, cu banii după sănătate. Da, sunt români care pleacă prin afară și în loc de opt ore fac 16 ore. În loc de trei zile îți iau șapte zile.
Pentru că vrem să strângem bani mulți. Și când i-am strâns, ne ducem și stăm cu orele pe la cabinetele doctorilor să ne dea și nouă o rețetă, să ne vindecăm și să ne reparăm frustrările pe care le-am adunat făcând avere într-un timp scurt.
Mă termină faptul ăsta. Nu mă mai interesează bârfa, invidia, răutatea, perversitatea oamenilor. Ce facem cu lucrurile astea, cele mai comune?
Și mai e unul – ne gândim la viitor cu anxietate: Aoleu, ce ne facem peste doi ani? La anul vrem neapărat să ne refacem, să ne renovăm casa. Peste 2-3 ani vrem neapărat să ne schimbăm mașina. Aoleu, facem facultatea asta, dar ce ne facem după ce o terminăm. Ce ne facem după ce copiii noștri vor termina școlile? Unde se vor duce sărăcuții?
Cu anxietatea aia trăim în viitor și uităm de prezentul ăsta. Nu înțeleg asta la om. Mă aflu și eu în situația asta. Nu sunt mai breaz. Nu. Conștientizez situația, dar sunt la fel ca mulți. Poate mai rău, mai grav. Nu aveți ce învăța de la mine, decât faptul că eu conștientizez și transmit mai departe ca să ne trezim”, a mai spus fostul preot.
Daniel Balaș: ”Bucurați-vă și de prezent, și de viață și de voi”
”Voi vă treziți într-un fel, eu în altul. Doar așa evoluăm. De ce nu trezim prezentul ăsta? De ce nu ne gândim acum că mâine nu mai e al nostru?
Unul dintre cei care se uită la acest videoclip, sau mai mulți, nu se vor mai trezi mâine dimineață. Vor deschide ochii într-o altă lume. Ați înțeles? Care viitor? Că nu există viitor. E un prezent continuu și trăim ca și cum nu ne-am duce niciodată. Alergăm ca și cum niciodată nu ne-am opri din goana asta nebună. Atunci când vom pleca, plecăm de nimeni nu știe de noi. Fulgerător. Pa! Rudele ne plâng o oră, apropiații câteva ore, societatea câteva minute. Ați înțeles?
Copiii te uită și ei. Soțul, soția, se recăsătoresc…Unde ne ducem? De ce trăim ca și cum nu ne-am fi dus niciodată? Sau ca și cum stăpânim pământul? Câte lucruri aveți acum în interiorul vostru? Știu, eu sunt bun de gură. Adică sunt povățuitor bun, dar am și eu multe sechele. Și sunt cel mai în măsură să vorbesc despre ele. Dacă vrei să întrebi ce înseamnă droguri, du-te la droguri, nu la unul care n-a tras niciodată. Dacă vrei să vezi cât rău îți fac țigările și cât de nasol te simți, du-te la unul ca fumează.
Dacă vrei să vezi cum e să pierzi bani la aparate, nu te duce la unul care n-a băgat niciodată sau a pierdut cinci lei. Du-te la un jucător înrăit. Ați înțeles? Vreți să întrebați despre patimi și despre ordinării, întrebați-mă pe mine, pentru că sunt primul la așa ceva”, a mai spus Balaș.
Fostul preot le-a mai explicat urmăritorilor săi de pe rețelele de socializare că este important ca fiecare om să se bucure de prezent, să nu își mai facă atât de mult griji pentru viitor și să trăiascu cu adevărat.
”Nu mă dau și n-am fost niciodată un povățuitor perfect. Nu. Sunt un om plin de probleme, dar conștientizez că ăsta este primul pas spre vindecare: faptul că realizeze ce-mi face mie rău.
Mă, dacă stați două ore pe Facebook și vă uitați la toți la cei care postează, de ce nu stați și jumătate de oră să vă uitați în interiorul vostru ce vă lipsește. Că oamenii pe internet oricum arată o mască de doi ani.
Uitați-vă și voi dacă a pus cineva contul lor cu cinci lei până luna viitoare. Ați văzut vreun cont pe net, pe aici? Uitați-vă pe Facebook, Tik-tok sau Instagram care spune așa: Sunt plin de datorii, am hainele astea de doi ani, nu am mai plecat într-o vacanță de cinci ani, salariul e vai de capul lui. Mi l-a mărit șeful doar cu 100 de lei la an și uite că m-am plafonat de tot.
Nu, tăticule! Pe net vezi grătare, plimbări, vacanțe, zâmbete, familii perfecte, copiii minunați, artiști. Nu. Dacă vrei să vezi Raiul, intră pe internet, că toți îl pun acolo.
V-am spus care este cea mai mare problemă a noastră. Din copilărie, alergăm repede să ajungem adulți și din adulți vrem iar copii.
Dacă aveți copii, lăsați-i să-și trăiască copilăria la maximum. Iar dacă sunteți adulți – așa care mă ascultați – faceți tot posibilul ca măcar o dată sau de două ori pe săptămână să aveți o zi, sau câteva momente, în care să vă simțiți copii. Lăsați grijile deoparte, în mâna Tatălui Ceresc. Așa cum noi, când eram mici, le lăsam și noi în grija părinților. În mâna lor. Așa ar trebui să facem și noi. ”Doamne, astăzi, te rog, las toate grijile în mâna ta și fă să mi se întâmple câteva lucruri bune!”. Da? E foarte simplu și uitați că ne reparăm.
Dacă sunteți într-o goană de a face o casă în doi ani, măriți termenul la patru-cinci ani și mai bucurați-vă și de prezent, și de viață și de voi. Că zidurile vor rămâne și nu știți cui. Nu vedeți? Mor părinții și dup-aia se bat frații. Nici ăia nu prea au dreptul, că nu-știu-ce nepot vine din spate. Sau că n-a lăsat tatăl și a blocat contul, și uite așa. Știți cum foarte multe probleme apar în societate după moartea părinților sau a bunicilor.
Da? Astea sunt sfaturile mele. Voi faceți cum doriți, dar mai puneți frână. Că desfrânarea este armă nenorocită. E fatală, e letală. Ați înțeles? Vă pup și sper să învățăm unii de la alții cât mai trăim pe acest pământ”, a încheiat Daniel Balaș.
