Un japonez intră într-o casă de toleranță din Centrul Vechi. Alege o femeie ușoară și intră cu ea în cameră.
– Dragul meu japonez, să știi că face 150 de Iei!
– Îți dau 1.000 de lei, banii înainte, dar am o rugăminte!
– Wow, 1.000 de lei! Accept orice. la zi!
– Eu am o problemă. Când termin, trebuie neapărat să mă duc afară să iau o gură de aer prospăt.
– Păi și care e problema?!
– Pai… eu când termin, termin de 30 de ori, nu o singură dată.
– Sunt, totuși, 1.000 de lei! Accept!
Și începe „treaba”.
După 1 minut, japonezul termină. Așa cum se înțeleseseră, iese afară, trage o gură de aer prospăt. Revine, continuă.
Și figura se repetă.
După a 30-a oară, însă, japonezul iese și nu se mai întoarce.
Alarmată, femeia iese afară și.. țeapă! Japonezul fugise.
Vede o florăreasă și o întreabă:
– Hei, ai văzut cumva un japonez?!
– Nu, dar am văzut un autobuz plin cu japonezi care tocmai a plecat!
Bula era elev in clasa 1.
In fiecare zi venea cu hamsii de mirosea școala ca o pescărie.
La un moment dat învățătoarea îi anunță că a doua zi vor avea inspecție și îi atrage atenția lui Bulă să lase hamsiile acasă măcar în ziua respectivă și să își ia altceva de mâncare la el.
A doua zi, inspecție! Ora decurge bine, vine pauza.
Inspectorul rămâne și în pauză să vadă ce fac elevii, dacă mănâncă frumos și igienic.
Fiecare își pune șervețelul pe masă și scoate unul un sandwich, altul biscuiți, etc.
Bula intinde un prosop pe masă și scoate dintr-o pungă o grămadă de icre negre.
Invățătoarea înlemnește, inspectorul salivează.
După ce trece inspecția, învățătoarea îl ceartă pe Bulă:
– Bine, măi, obraznicule, până acum veneai cu hamsii și acum vii cu icre negre? De unde le ai?
– Nu, doamnă! Toată noaptea am stat și am scos ochii la hamsii..
