Cei de la CNSAS au făcut, așadar, public, carnetul lui Nicolae Ceaușescu care arată încă o dată realitatea tristă a dictaturii comuniste. Așadar, cel mai cunoscut cizmar al neamului se lăuda cu foarte multe titluri de Doctor Honoris Causa, inclusiv al unor universități din Filipine, Liban sau Buenos Aires, Argentina.
Câte diplome de doctor avea Nicolae Ceaușescu și cum a ajuns Doctor Honoris Causa în Filipine
”Dragi @urmăritori, ați votat majoritar pentru „1”, drept urmare vă prezentăm astăzi Cartea de evidență personală a membrului P.C.R. No 0000001. Doctor în economie, doctor în științe politice, Doctor Honoris Causa al Universităților din București, Ecuador, San Marcos, Liban, Buenos Aires, Sur – Bahia Blanca, Nisa, Filipine, Yucatán, Teheran, deținător al titlului de onoare suprem Erou al Republicii Socialiste România.
Dar și al altor ordine și decorații, General locotenent, membru în Comitetul Central al Partidului Comunist din România, Deputat în Marea Adunare Națională, Președinte al Republicii Socialiste România, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Președinte al Frontului Democrației și Unității Socialiste. Atât”, au transmis, în mod ironic, reprezentanții CNSAS.
După cum se poate vedea în imagini, Cartea de Evidență Personală a membrului PCR Nicolae Ceaușescu avea numărul de înregistrare 0000001, în timp ce dictatorul se lăuda cu profesia de bază ”economist” și categoria socială ”muncitori”. Primit în PCR în 1933, Nicolae Ceaușescu a studiat la Institutul de Științe Economice și Academia Ștefan Gheorghiu.
De ce mai există români care-l regretă pe Nicolae Ceaușescu? Explicația specialiștilor
Internauții care mai sunt interesați de subiectul Nicolae Ceaușescu, puțini ce-i drept, nu au uitat să-i ureze ”numai de bine” fostului dictator. ”Efectiv, văd roșu în fața ochilor”, scria un bărbat, fiind completat de o doamnă: ”Cum il ridică PCR rus. Multe daune ne-au adus, din cizmar președinte. Diplome cu carul scrise de-ai noștri din țară, care nu erau recunoscute peste hotare. Câtă dezinformare, câtă fatalitate, bine că s-a dus”.
Cauzele pentru această atitudine sunt multiple, dar cele mai importante sunt necunoașterea istoriei și gândirea critică precară. În plus, există un curent subteran de reabilitare a perioadei ceaușiste, prezentată ca una de înflorire, de apogeu al ființei românești. Într-o primă fază, la asta au contribuit structurile reziduale ale ceaușismului, formate cu precădere din foști activiști și ofițeri de Securitate, dar și din urmași ai acestora, care au scris literatură presupus memorialistică.
Steagul reabilitării comunismului românesc a fost preluat apoi de diverși lideri de opinie și transmis în cele din urmă partidelor populiste, care exploatează din plin frustrările, fricile, dar mai ales ignoranța unora. La toate acestea se adaugă faptul că autoritățile române nu au avut și nici nu au o politică de memorializare a represiunii comuniste. O astfel de situație se explică exact prin dorința marilor partide democratice din România, care datorează totuși mult structurilor de dinainte de 1989, de a nu intra în conflict deschis cu reziduurile socialismului și de a nu ostiliza acele segmente sociale care împărtășesc astfel de valori”, explica Cosmin Popa.
