Moșii de vară nu au o dată fixă, această sărbătoare fiind influențată de data la care se sărbătoresc Rusaliile. Anul acesta, Rusaliile vor fi sărbătorite pe data de 23 iunie, iar moșii de vară se vor prăznui pe 22 iunie, în ziua de sâmbătă, zi denumită și Sâmbăta Morților.
Moşii de Vară preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la cincizeci de zile de la Paşti, atunci când Biserica ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile. Moșii de vară sau Sâmbăta Morților reprezintă o zi importantă pentru credincioşi, în care rudele se roagă pentru cei adormiți și împart diverse alimente pentru sufletele lor.
În Sâmbăta Morților creștinii merg la biserică și împart diverse alimente pentru sufletul celor adormiți. Potrivit calendar ortodox, există trei sâmbete destinate pomenirii celor adormiţi sau, cum se mai spune în popor, ”ale moşilor”.
Potrivit site-ului crestinortodox.ro, la praznicul Moșilor de vară, în toate lăcașurile ortodoxe se oficiază slujbe de pomenire a tuturor celor trecuți la viața veșnică.
Moșii de vară 2024. Tradiții, obiceiuri, superstiții în sâmbăta morților
Prin tradiţie, se spune că este bine ca mâncarea dată de pomană să fie caldă. Deoarece mirosul bucatelor calde îi satură pe cei trecuţi la viaţa veşnică.
Femeile merg la mormintele celor decedați și aprind lumânări în fiecare colț al locului de veci. În unele zone ale țării, după slujba de pomenire, creștinii merg la mormintele celor dragi împreună cu preotul, iar acolo preotul săvârșește o mică slujbă și mormântul este stropit cu vin.
Superstiții de moșii de vară
Din bătrâni se spune că femeile care respectă Moșii de vară cum se cuvine nu îmbătrânesc repede și își păstrează sufletul mereu tânăr. De aceea, pregătesc vase cu bucate alese și, mai ales, căni cu apă, vin sau lapte, împodobite cu cireșe, de unde și denumirea de Moșii cireșelor.
De moșii de vară nu se aruncă gunoiul, nu se mătură, nu se spală, căci toată mizeria aruncată ar putea mânia spiritele care așteaptă doar la bunătăți.
De Moşii de vară se aduc la biserică frunze de nuc şi ramuri de tei, care după ce sunt binecuvântate de preoţi. Apoi se pun la icoană pentru a ocroti gospodăria de pagubă şi boală.
