Bula ajunge la secția de poliție, unde este întâmpinat de un polițist serios, dar oarecum obișnuit cu prezența lui frecventă. În biroul luminat doar de o lampă pe birou, polițistul răsfoiește un dosar voluminos plin de documente, dând din cap dezaprobator.
– Bula, în 365 de zile ai comis 364 de infracțiuni, spune polițistul cu o privire dojenitoare, arătându-i lista lungă de infracțiuni pe care le-a comis.
Bula, calm și cu un zâmbet șmecheresc pe față, se leagănă ușor pe scaun, aparent nepăsător de gravitatea situației. Polițistul, intrigat de lipsa de remușcare a lui Bula, insistă:
– Cum explici asta, Bula? Nu ți-a trecut nicio zi fără să faci ceva ilegal?
Bula își freacă bărbia, aparent gândindu-se adânc, iar apoi se apleacă ușor înainte, ca și cum ar fi pe punctul de a dezvălui un mare secret. Cu un aer de complicitate, răspunde:
– Să vedeți, dom’ polițist… într-o zi am fost bolnav, am răcit rău, febră mare, am stat toată ziua în pat!
Era o seară liniștită, perfectă pentru a viziona un film. Soțul și soția s-au așezat confortabil pe canapea, înveliți într-o pătură pufoasă, gata să se bucure de o seară relaxantă împreună.
În aer se simțea mirosul de floricele de porumb proaspăt făcute, iar luminile erau stinse, lăsând doar lumina slabă a ecranului să umple camera.
Au ales să vizioneze un film de groază, deși soția nu era tocmai mare fană a genului. Totuși, s-a lăsat convinsă, gândindu-se că măcar va avea motiv să se cuibărească mai aproape de soțul ei.
Scenele tensionate se succedau rapid, iar muzica sinistră de fundal își făcea treaba de minune, crescându-i anxietatea cu fiecare minut.
