Într-o abordare neobișnuită, Silviu Prigoană, un cunoscut antreprenor, a decis acum 16 ani să-și organizeze un parastas de 40 de zile, în timp ce era încă în viață. Evenimentul a avut loc în 2008 la București și a reunit aproximativ 80 de persoane, incluzând prieteni și membri ai familiei. Prigoană, recunoscut pentru excentricitățile sale, a dorit prin această inițiativă să se asigure că fiecare detaliu al parastasului său va respecta viziunea sa, având ocazia să participe la propria ceremonie.
Parastas în viață: Povestea lui Silviu Prigoană și observațiile unui fost preot despre tradițiile funerare
Motivația din spatele ideii lui Silviu Prigoană a fost profund personală. Antreprenorul a explicat că a organizat parastasul din dorința de a se asigura că va avea mâncare „pe lumea cealaltă”. „Nu vreau să îmi las soarta în mâinile altora, care ar putea să nu mai organizeze parastasul,” a afirmat el. Fiecare detaliu a fost ales cu grijă, de la locul unde a avut loc ceremonia și invitați, până la un meniu care a exclus fructele de mare, Prigoană menționând că „în București nu există mare”, punând accentul pe autenticitatea românească. Printre preparatele servite s-au numărat jumările, șoriciul și fasolea cu afumătură, care i-au adus aminte de copilărie.
Punctul de vedere al unui fost preot: „Pomeniți morții cât timp sunt încă vii”
În contrast cu gestul inedit al lui Prigoană, fostul preot Daniel Balaș, cunoscut pentru discursurile sale incisive referitoare la tradițiile religioase, oferă o opinie critică asupra parastaselor extravagante organizate în memoria celor dispăruți. Balaș consideră că astfel de evenimente sunt adesea risipitoare și lipsite de utilitate pentru sufletul răposatului, susținând că adevărata compasiune ar trebui să fie oferită în timpul vieții, nu după moarte, prin fastul pomanelor.
Într-un videoclip postat pe rețelele sociale, Daniel Balaș a discutat despre rolul parastaselor și cheltuielile asociate: „Este doar un act de fală și mândrie, care ajută doar la șmecherie.” El consideră că banii cheltuiți pe mese opulente ar putea fi mai bine folosiți pentru a aduce bucurie celor dragi în viața de zi cu zi, decât pentru a impresiona invitații într-un moment de tristețe. Balaș susține că o relație autentică nu necesită astfel de gesturi postume pentru a dovedi afecțiunea față de cei plecați.
Ironia tradițiilor și sfatul de a aduce bucurie în viață
Fostul preot a relatat o experiență din timpul slujbelor, amintindu-și de un parastas grandios care i-a rămas întipărit în memorie. Acesta l-a descris ca fiind „o nuntă, nu un parastas,” subliniind ironia acestor ceremonii prin care rudele fac donații de obiecte scumpe și haine de lux pe care „raposatul” nu le-a cunoscut niciodată. Balaș a împărtășit cu umor un sfat pe care l-a dat unei văduve: „Mai bine îl duceai pe moșneagul la cârciumă de viu,” explicând că o astfel de experiență ar fi adus mai multă bucurie decât orice ceremonie extravagantă.
Balaș este de părere că multe familii, care trec cu vederea nevoile celor dragi în timpul vieții, se lasă influențate de presiuni sociale și de dorința de a „arată lumii” cât de mult le pasă, organizând pomeni și parastase elaborate. În viziunea sa, aceste gesturi sunt lipsite de conținut spiritual, având ca scop mai mult să demonstreze opulența decât să ofere liniște sufletului celui decedat.
„Colacii aruncați la pui” și criticile la adresa risipirii resurselor
Daniel Balaș subliniază importanța unei comuniuni spirituale autentice, mai degrabă decât mesele încărcate cu bucate care, adesea, ajung la gunoi sau sunt date animalelor. El accentuează că simbolurile religioase, cum ar fi coliva și colacii, ar trebui să fie gesturi de respect, nu de opulență. „Colacii aruncați la pui și coliva dată la găini nu vor aduce pace sufletului răposatului,” avertizează fostul preot, îndemnând oamenii să fie mai atenți la valoarea reală a tradițiilor și să ofere iubire și sprijin celor dragi, atâta vreme cât aceștia sunt încă în viață.
