Ziua de Ignat este celebrată pe 20 decembrie și este cunoscută și sub denumirea de „Ignatul porcilor”. În această zi, românii, conform unei tradiții străvechi, sacrifică porcul din care vor pregăti preparatele pentru masa de Crăciun.
Numele zilei face referire la sărbătoarea religioasă a Sfântului Ignatie Teoforul, care este omagiat de Biserică pe 20 decembrie. Ignatie a fost episcop al Antiohiei, apreciat pentru devotamentul său față de credință.
În tradiția românească, această zi reprezintă un moment în care oamenii își asigură prosperitatea pentru anul ce urmează, iar sacrifiul porcului simbolizează abundența și purificarea. În satele din România, Ignatul este ziua în care porcul crescut în gospodărie este sacrificat.
Ritualul sacrificării porcului în preajma Crăciunului reamintește de vechile jertfe animale practicate de civilizațiile antice (egipteni, greci, romani) atunci când se marca trecerea de la un an sau un anotimp la altul. Într-un moment ca acesta, la cumpăna dintre vechiul an și cel nou, se credea în puterea regeneratoare a sacrificiului. Prin acest act, care simbolizează anul încheiat, se crede că se naște o nouă viață, aceea a anului ce vine.
Se povestește că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi tăiați sau visează despre un cuțit, ceea ce este văzut ca un semn că vor fi sacrificați.
Ce se face în ziua de Ignat. Tradiții și superstiții
În ziua de Ignat, tăierea porcului este singura activitate permisă. Alte muncă, precum spălatul, cusutul sau măturatul casei, sunt interzise. Conform tradiției, sacrificiul porcului nu poate începe înainte de răsăritul soarelui și trebuie să se finalizeze înainte de apus. Tăierea trebuie efectuată în lumina zilei, deoarece doar lumina are puterea de a alunga spiritele rele.
De obicei, femeia se ocupă de porționarea cărnii, dar acest lucru se întâmplă doar după ce bărbatul face semnul crucii cu cuțitul asupra porcului sacrificat, spunând: „Tatăl nostru. Să-l mâncați sănătoși”.
