Bulă, proaspăt angajat ca instalator, primește un apel urgent. O voce feminină îi cere să vină să repare un duș defect. Când ajunge, descoperă că solicitanta este o tipă incredibil de frumoasă, care îl întâmpină la ușă purtând doar un halat de baie ce abia îi acoperă formele perfecte. Bulă își dă instantaneu jos șapca și își drege vocea, încercând să pară profesionist.
– Bună ziua, doamnă! Sunt Bulă, instalatorul. Mi-ați spus că aveți o problemă cu dușul?
– Da, te rog, intră. E în baie. Știi, soțul meu e plecat în misiune în Afghanistan și…
Bulă o privește pe furiș, încercând să-și ascundă un zâmbet ștrengar.
– Aaa, am înțeles, doamnă. Lăsați pe mine, mă ocup imediat.
Se apucă de treabă, dar de fiecare dată când ridică privirea, o surprinde pe tipa care îl privește insistent. Când termină reparația, își strânge sculele, încercând să pară complet indiferent la atmosfera încărcată.
– Gata, doamnă! Dușul e ca nou.
– Mulțumesc, Bulă, ești foarte priceput. Și… mă gândeam…
Bulă simte cum inima începe să îi bată mai tare.
– Spuneți, doamnă. Orice!
– Ei bine… nu știu cum să îți cer… dar mă gândeam că poate tu și cu mine…
Bulă, roșu la față, începe să-și frece mâinile:
– Doamnă, vă rog! Spuneți doar și se rezolvă!
Tipa își mușcă buza și, după o mică ezitare, spune:
– Mă gândeam că poate mă ajuți să mut frigiderul din hol în bucătărie…
Doi bărbați, fiecare cu câte un bagaj voluminos, se întâlnesc întâmplător pe peronul gării, privind deznădăjduiți în jur. Unul dintre ei oftează adânc și își trece mâna prin păr.
– Ce faci, prietene? Pari cam abătut, întreabă primul.
– Ce să fac? Mi-am pierdut nevasta prin gară și o caut de ceva vreme… răspunde celălalt cu un oftat prelung.
Primul zâmbește amar.
– Ei, ce coincidență, și eu mi-am pierdut nevasta și o caut de ore bune. Poate facem echipă, că două perechi de ochi văd mai bine decât una! Cum arată a ta?
Cel de-al doilea bărbat își luminează brusc fața și începe să descrie cu entuziasm:
– E înaltă, roșcată, cu ochii verzi, picioare interminabile și un trup care întoarce toate privirile. Are o rochie roșie strânsă pe corp și tocuri înalte. Dar a ta cum arată?
Primul stă câteva momente pe gânduri, apoi ridică din umeri cu un zâmbet malițios:
– Las-o pe a mea… Hai s-o căutăm pe a ta!
Un preot, un rabin și un imam se întâlnesc la o conferință interreligioasă pentru a discuta despre credință, comunitate și generozitate. După câteva ore de dezbateri serioase, ajung la o pauză de cafea, moment în care conversația devine mai relaxată. Preotul, sorbind din ceașca lui de ceai, deschide un subiect mai pragmatic:
– Fraților, fiecare dintre noi primește donații pentru biserică, sinagogă sau moschee. Dar cum decideți voi cât rămâne pentru voi și cât pentru Dumnezeu?
Rabinul ridică o sprânceană interesat, iar imamul dă din cap, părând că așteaptă cu nerăbdare răspunsurile.
Preotul zâmbește și începe să explice:
– Ei bine, eu iau toți banii primiți și trasez o linie pe podea. Apoi arunc banii în aer. Ce cade în partea dreaptă a liniei este pentru Dumnezeu, iar ce cade în stânga este pentru mine. Simplu, eficient și, în același timp, foarte corect.
Rabinul râde ușor și spune:
– Ah, interesant, dar eu fac puțin diferit. Desenez un cerc pe podea, arunc banii în aer și spun o rugăciune. Ce cade în cerc este pentru Dumnezeu, iar ce cade în afara cercului este pentru mine. Îmi place ideea de precizie!
Imamul, care ascultase cu atenție, dă din cap gânditor și adaugă:
– Metodele voastre sunt interesante, dar eu cred că am găsit o soluție mai directă. Iau toți banii, îi arunc în aer și spun: „Doamne, ia-ți cât vrei!” Ce cade înapoi pe pământ este al meu.
