„Ceea ce nu poate fi schimbat trebuie sa fie macar descris.” Reiner Werner Fassbinder
Conditia actorilor din Romania este din nefericire un subiect prea putin atins de interesele guvernului roman sau de populatia a carui ?scop comun nu implica cultura, arta sau mai ales necesitatile actorilor in devenire.
Marile talente se sting, fara putere, sub ochii unui Guvern lipsit de interes fata de ceea ce implica istoria in teatru a propriei tari. In timp ce milioane de studenti sunt cuprinsi de teama fata de propriul viitor si fata de educatia si cultura romaneasca, Guvernul alege a le oferi lipsa de interes si lipsa de implicare fata de viitorul acestora sau fata de istoria teatrului a propriei tari si nu in ultimul rand lipsa de oportunitati in ceea ce implica acest domeniu.
Din nefericire suntem un popor temator, condus de o guvernare a infometarii fortate, intr-o Era a tehnologiei avansate , o guvernare ce se eschiveaza in fata obiectivelor evitand a purta haina responsabilitatilor fata de abilitatile unui intreg popor. O guvernare care ia decizia de a nu se mai gandi la viitorul teatrului romanesc, oferindu-si lejeritatea de a astepta derularea imprevizibila a evenimentelor .
Suntem un popor invatat sa inghita goalele cuvinte date de niste promisiuni strambe a unor oameni lipsiti de tactica si de interes purtand numele de Guvern si in a caror viziune ne implica a fi popor sclav.
Conditia actorilor in devenire este din nefericire mizera , aducand o data cu ea infrangerea de a renunta la visul de a imbogati istoria teatrului romanesc dezvoltand bazele talentelor acestora.
Emilia Popescu afirma intristata de aceasta situatie in care actorii sunt nevoiti sa isi dezvolte capacitatile si aptitudinile actoricesti : „E foarte greu sa-i pretinzi cuiva sa moara pe scena si sa moara pentru teatru, atunci cand el, la propriu ,moare de foame.”
In acest context aducem la cunostinta cazul actorului bacauan Toma Moraru, in varsta de 27 de ani , care s-a sinucis in Germania, confruntandu-se cu problemele financiare ce il impiedicau sa isi faca cunoscut marele talent cu care era inzestrat si munca prin care a facut performanta in acest domeniu.
Toma Moraru a jucat in mai multe roluri de la Teatrul National din Iasi, Ateneul din Iasi si Teatrul Fix printre care tin sa enumerez „Hangita” , la Ateneul Tatarasi, „Istoria unui cal-Holstomer”, regizorul Ion Sapdaru a fost cel ce l-a distribuit pentru prima data dupa terminarea studiilor in 2009 la Ateneul Tatarasi. Au colaborat impreuna si la „Jurnalul unui nebun” (Ateneu) in care a avut un debut extraordinar si „Falstaff” (Teatrul National „Vasile Alexandri”) . Regizorul Radu Ghilas l-a inclus pe tanarul actor in distributia a doua spectacole , la Ateneu- ” In container” si apoi la Teatrul National iesean „Inima de boxer” unde Toma l-a avut ca partener de scena chiar pe unul din profesorii sai de la Universitatea de Arte „George Enescu”, actorul Emil Coseru.
Toma Moraru un talent innascut pentru a deveni un probabil rege al teatrului romanesc intr-un viitor apropriat, care a fost doborat de chinul ce il inghite o intreaga natiune si de lipsurile ce darama nu numai un sistem ci o intreaga istorie, acest talent care din pacate a murit odata cu el si care din fericire a lasat in istoria teatrului amprenta pasilor dezvoltarii lui.
Ceea ce este greu de realizat este clasificarea notiunilor din punct de vedere al curajului si al fricii unei intregi natiuni in fata unui Guvern plin de lipsuri in ceea ce priveste educatia studentilor, a copiilor vostrii, a voastra, tema ce are ca si continut istoria artei, dezvoltarea psiho-spirituala, inteligenta emotionala si nu in ultimul rand istoria unui nou inceput al noii generatii.
