Tradiția colindatului este, la noi în țară, una dintre cele mai iubite obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă, fiind păstrată cu mare grijă de la un an la altul, în special la sate.
În anumite regiuni, copiii încep să colinde încă din 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, iar această activitate continuă până pe 7 ianuarie, de Sfântul Ioan. Punctul culminant al colindatului are loc în seara de Ajun, pe 24 decembrie, când colindele sunt dedicate celebrării Nașterii Domnului.
În funcție de zona țării, colindele și obiceiurile specifice colindatului au caracteristici unice, reflectând identitatea culturală a fiecărei regiuni. De la costumele tradiționale la versurile colindelor și instrumentele utilizate, fiecare colț al României aduce un farmec distinct în celebrarea Crăciunului.
Totuși, în unele părți ale țării, colindatul începe abia pe 23-24 decembrie, când grupuri de colindători colindă din ușă în ușă, aducând bucuria Nașterii Domnului. În schimbul colindelor, gazdele oferă daruri simbolice, precum mere, covrigi, colaci, nuci sau portocale. În zilele noastre, tradiția s-a modernizat, iar colindătorii primesc adesea bani și dulciuri.
Ce obiceiuri au românii de Sărbători
În Ajunul Crăciunului, cete de colindători, de la cei mai mici la cei mai mari, pornesc pe ulițele satelor și orașelor, vestind Nașterea Domnului. Cântecele lor, transmise din generație în generație, aduc un mesaj de speranță și lumină, iar colindătorii sunt răsplătiți cu daruri simbolice: mere, nuci, covrigi sau bani. În anumite zone ale țării, colindatul este însoțit de obiceiuri teatrale, cu personaje mascate care adaugă un plus de veselie și dinamism.
De asemenea, noaptea de Anul Nou este marcată de Plugușor, iar prima zi a anului de Sorcova, obiceiuri prin care se urează sănătate, prosperitate și noroc în anul ce vine.
Colindatul în România reprezintă o tradiție complexă, bogată și diversificată, care variază de la o regiune la alta, fiecare zonă având un farmec deosebit, transmis din generație în generație.
