Nicuşor Dan, primarul Capitalei, a subliniat într-un recent interviu deficiențele României în ceea ce privește implicarea în procesele de decizie la nivel internațional. Această absență se resimte în mod special în contextul deciziilor majore care influențează nu doar politica locală, ci și direcțiile economice și sociale ale țării. Declarațiile lui Dan subliniază o realitate dureroasă: România pare să fi devenit obișnuită cu lipsa de voce în serios dezbateri și negocieri care afectează soarta sa pe termen lung.
Una dintre temele recurente ale declarațiilor primarului se referă la importanța unei participări active a României în structuri internaționale precum Uniunea Europeană sau alte organizații globale. Absența unei voci puternice și bine articulate din partea României în aceste forumuri poate duce la luarea unor decizii care nu reflectă interesele naționale. Nicuşor Dan a subliniat că în ultimii ani, țara a căpătat o apatie în privința implicării în procesele decizionale, ceea ce nu face decât să accentueze un trend periculos.
În acest context, primarul a menționat și necesitatea de a stabili priorități clare pentru țară. Fără obiective bine definite, România riscă să devină spectator pe scena internațională, în loc să fie un actor activ. De asemenea, există temeri legate de modul în care politica internă influențează capacitatea de a prezenta o imagine unitară și coerentă pe plan extern. Disensiunile interne, care pot părea minore, au un impact profund asupra percepției externe și asupra influenței pe care România o poate exercita în formularea unor politici care o vizează.
Pentru a redresa această situație, Nicuşor Dan a propus o abordare mai proactivă în ceea ce privește diplomația și participarea României în inițiative regionale și internaționale. Este vital ca autoritățile de la București să colaboreze strâns cu partenerii din Uniunea Europeană și să își asume un rol de lider în dezbateri esențiale, cum ar fi cele referitoare la schimbările climatice, securitate și economie digitală. Aceste subiecte sunt nu doar relevante pentru viitorul României, ci și pentru întregul continent european.
România are potențialul de a contribui semnificativ la discuțiile internaționale, având o poziție geostrategică favorabilă și o cultură diversă. De asemenea, capitalul uman din țară este unul dintre cele mai valoroase resurse. Promovarea expertizei și talentului românesc pe plan internațional ar putea ajuta la îmbunătățirea imaginii țării și la creșterea influenței sale.
În concluzie, pentru a nu rămâne o țară absență în procesul decizional internațional, România trebuie să recupereze pierderile din ultimele ani printr-o strategie de implicare activă, cu scopul de a obține un loc meritat la masa negocierilor globale. Fiecare voce contează, iar România are datoria să își facă auzită opinia pe toate subiectele importante care o afectează și care formează viitorul său ca națiune.
