Generalul Virgil Bălăceanu a fost recent întrebat despre posibilitatea ca România să urmeze exemplul Poloniei și să solicite relocarea focoaselor nucleare americane pe teritoriul său. În răspunsul său, generalul a subliniat că România nu va formula o astfel de cerere. Motivele expuse sunt multiple și reflectă o anumită reticență față de asumarea unor angajamente militare mai aggressive în regiune.
În contextul geopolitic actual, unde tensiunile dintre diferite puteri mondiale cresc, statele din Europa de Est, inclusiv Polonia și țările baltice, au început să ceară un grad ridicat de securitate. Includerea de focoase nucleare pe teritoriul lor este percepută ca un stimulent tehnic și militar, care le-ar putea oferi o protecție mai solidă împotriva amenințărilor externe, în special din partea Rusiei. În contrast, România pare să adopte o abordare mai precaută și mai rezervată.
Generalul Bălăceanu a subliniat că România este dispusă să-și mențină o stare de alertă și să participe la discuții despre securitate, dar nu se va angaja în demersuri care ar putea escalada conflictele existente. El a afirmat că România este „foarte temătoare” în ceea ce privește asumarea unor poziții mai agresive în apărarea națională și că nu are o politică externă care să fie proactivă în sensul cererii de amplasare a armamentului nuclear pe teritoriul său.
Această abordare reticentă poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv istoricul politic al României, care a fost marcat de instabilitate și influențe externe de-a lungul anilor. În plus, deciziile geopolitice sunt adesea afectate de sentimentul public și de percepțiile unei societăți asupra amenințărilor externe. De aceea, o cerere de sprijin militar sub formă de focoase nucleare nu ar putea fi bine primită de populația română, care încă mai are în memorie efectele negative ale conflictelor din trecut.
România face parte din structuri internaționale precum NATO, iar acest lucru îi oferă un anumit grad de securitate colectivă. În cadrul acestui sistem, țările membre se angajează să se sprijine reciproc, dar România preferă deocamdată să își consolideze propriile capacități de apărare prin mijloace mai puțin provocatoare, cum ar fi exercițiile comune cu aliații și investițiile în modernizarea forțelor armate.
De asemenea, deciziile legate de politicile de apărare sunt influențate și de politici externe, economice și strategii diplomatice. Prin urmare, România pare să rămână în continuare pe o linie conservatoare în ceea ce privește chestiunile legate de armamentul nuclear, evitând să își asume riscuri inutile și concentrându-se pe o abordare voința de stabilitate și colaborare cu partenerii internaționali.
În concluzie, generalul Virgil Bălăceanu sugerează că România nu este înclinate să ceară amplasarea de focoase nucleare pe teritoriul său, optând pentru o strategie defensivă prudentă, bazată pe parteneriate internaționale și o poziție de alertă care nu escaladează tensiunile regionale.
