Robert Fico, prim-ministrul Slovaciei, a reușit recent să își întărească controlul asupra Parlamentului, recâștigând sprijinul unor deputați care erau considerați rebeli și restabilind o majoritate fragilă în cadrul coaliției sale. Această manevră politică a fost posibilă datorită unei remanieri guvernamentale, în urma căreia Fico l-a numit pe Samuel Migal în funcția de ministru al investițiilor. Această numire a fost crucială pentru Fico, deoarece a crescut numărul mandatelor coaliției sale la 79, echivalând cu totalul obținut în alegerile legislative din 2023.
Însă, provocările nu au întârziat să apară. Coaliția condusă de Fico se confruntă cu tensiuni interne, disputele dintre membrii săi fiind oconstantă sursă de instabilitate. Aceste neînțelegeri sunt amplificate de un context social deja turbulent, marcat de diverse proteste care s-au răspândit în țară. Aceste manifestații sunt, în mare parte, motivate de politica externă a Slovaciei, care a fost criticată sever pentru percepția de apropiere de Rusia. Acest aspect a stârnit neliniște atât în rândul populației, cât și în cercurile politice.
În fața acestor critici, Fico a fost rapid să-și apere poziția, respingând acuzațiile privind o orientare pro-rusă a politicii sale externe. El subliniază că strategia sa politică se bazează pe un echilibru delicat între angajamentele față de Uniunea Europeană (UE) și cele față de NATO. Acest dublu angajament este văzut de Fico ca o necesitate, dat fiind că Slovacia trebuie să-și mențină suveranitatea în cadrul unei Europe cu provocări geopolitice tot mai complexe.
Fico argumentează că, în contextul actual, este esențial ca Slovacia să nu se îndepărteze de relațiile comerciale și economice cu Rusia, dar și să rămână un partener de încredere în cadrul comunității internaționale. El susține că politica sa externă nu trebuie să fie văzută dintr-o perspectivă binară, ci ca un model care să asigure stabilitatea și prosperitatea țării.
Pe lângă provocările externe, Fico se confruntă și cu dificultăți interne, mai ales în ceea ce privește gestionarea așteptărilor diferitelor grupuri din cadrul coaliției sale. Aceasta din urmă a fost formată rapid și are la bază un acord fragil, iar neînțelegerile dintre partidele componente ar putea duce la destabilizarea guvernului.
Prin urmare, strategia pe care o adoptă Fico în aceste condiții va fi crucială atât pentru menținerea coaliției, cât și pentru imaginea sa pe scena internațională. Se va dovedi el capabil să-și păstreze controlul, să gestioneze diversitatea opiniei publice și să-și consolideze poziția împotriva provocărilor externe? Numai timpul va arăta dacă Robert Fico va reuși să navigheze aceste ape tulburi sau dacă va fi nevoit să se confrunte cu noi provocări politice.
