Lăcrămioara Axinte, fostă judecătoare și vicepreședintă a Tribunalului Botoșani, a demarat o acțiune în instanță împotriva Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), solicitând recalcularea pensiei de serviciu. Motivul principal al acestei acțiuni este diferența considerabilă pe care aceasta o raportează între pensia pe care o primește și suma pe care susține că ar trebui să o primească. Axinte a afirmat că venitul său real ar fi trebuit să fie de aproximativ 37.650 lei lunar, în contrast cu suma de 36.507 lei, care este în prezent luată în calcul.
În cererea sa, Axinte argumentează că acest decalaj de aproape 1.000 lei lunar reprezintă o neconformitate semnificativă și, prin urmare, o injustiție față de drepturile ei de pensionare. De asemenea, aceasta solicită anularea adeverinței emise de ÎCCJ, care atestă venitul pe baza căruia s-a calculat pensia. Lăcrămioara Axinte cere înlocuirea acestei adeverințe cu una corectă, care să reflecte adevărata ei contribuție pe parcursul carierei sale, considerând că aceasta este esențială pentru asigurarea unei pensionări corespunzătoare.
În 2022, Axinte a depus cererea de pensionare în luna iunie, dar a fost eliberată din activitate abia după o lună. Contextul acestei decizii este unul delicat, având în vedere că activitatea de judecător implică responsabilități mari și o carieră adesea marcată de provocări. Aceasta aduce în discuție nu doar aspectele legate de recalcularea pensiei, ci și importanța evaluării corecte a contribuției fiecărui judecător în sistemul de justiție.
Discuțiile legate de pensii, în special în cazul funcționarilor publici și al magistraților, sunt adesea controversate și pot genera dispute în instanță. În cazul lui Axinte, implicațiile acestei acțiuni juridice depășesc cu mult sfera personală, având potențialul de a influența și altor foști colegi judecători care se află în situații similare.
Un alt aspect important care merită menționat este solicitarea de plată a dobânzii penalizatoare. Axinte subliniază faptul că, datorită diferenței de sumă pe care o reclamă, a suferit o pierdere financiară care nu ar trebui să fie ignorată. Aceasta a argumentat că, pentru fiecare lună în care a fost subevaluată pensia, a suferit un prejudiciu care ar trebui compensat.
În concluzie, cazul Lăcrămioarei Axinte reflectă o preocupare mai amplă legată de drepturile pensionarilor din sistemul judiciar și necesitatea unei reglementări clare și corecte în ceea ce privește pensiile de serviciu. Acțiunea sa împotriva ÎCCJ nu este doar o simplă contestare a unei adeverințe; este un apel pentru justiție și echitate în procesul de pensionare, care ar trebui să fie un timp de recunoaștere a contribuției anterioare, nu un motiv de dispută economică. Rămâne de văzut cum va evolua acest caz și ce precedent ar putea stabili pentru alți judecători în situații similare.
