O familie de români cu trei copii mici s-a confruntat cu imposibilitatea de a avea un loc unde să locuiască și a solicitat ajutor autorităților locale din Trento, conform publicației Il Quotidiano.
Deși dispun de resurse financiare, nu reușesc să închirieze o locuință din cauza faptului că au trei copii și sunt străini.
Alexandru H. (36 de ani) și soția sa Florina (33 de ani), împreună cu cei trei copii – de opt ani, cinci ani și opt luni – au petrecut vineri, 6 iunie, în fața Palatului Geremia, sediul Primăriei din Trento, protestând pașnic împotriva lipsei unei soluții locative.
„Nu ne simțim bine, ne e rușine, dar disperarea ne-a adus în stradă. Cerem doar un acoperiș deasupra capului”, a afirmat Alexandru.
Acesta a explicat că proprietarul apartamentului în care locuiau a decis să nu le mai prelungească contractul de închiriere, motivând că analizează alte opțiuni.
Deși au fost anunțați despre evacuare încă de acum un an, au reușit să rămână temporar în apartament, sperând să găsească o altă locuință. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor depuse, familia nu a găsit pe nimeni dispus să le închirieze.
„A merge să vizionezi o locuință cu trei copii nu este tocmai atractiv în zilele noastre. Eu muncesc, pot oferi garanții, dar nimeni nu vrea să ne închirieze. Pentru mulți, faptul că suntem străini este o problemă. Unii preferă să închirieze pe termen scurt”, a explicat tatăl.
Originar din Slănic Moldova, Alexandru a venit în Italia în 2008, stabilindu-se inițial la Bolzano, unde a lucrat în construcții și a cunoscut-o pe Florina. Ulterior, s-au mutat la Trento, unde au locuit timp de șase ani în zona Mattarello.
„Lucrez ca șofer de camion pentru o firmă locală. Nu avem probleme financiare; trăim modest, dar nu ne lipsește nimic”, a menționat el.
În fața refuzului autorităților de a le oferi sprijin concret, familia a decis să returneze cheile locuinței proprietarului și să organizeze un protest simbolic timp de cinci ore în fața primăriei, cu valizele și copiii alături.
Acțiunea lor a avut efect: la finalul zilei, primarul Franco Ianeselli i-a contactat personal și le-a oferit o soluție temporară – cinci nopți de cazare la un hotel și ajutor în găsirea unei locuințe permanente.
Chiar și așa, Alexandru a exprimat o oarecare reținere: „Îmi pare rău, camerele de hotel costă. Nu vrem să cerșim. Ne-ar fi fost de ajuns un loc modest unde să dormim. Dar suntem recunoscători că am fost ascultați.”
Privind cu speranță spre viitor, conaționalul nostru a concluzionat:
„Când copiii noștri vor fi mari, își vor aminti de această aventură. Poate vor râde și, cine știe, vor rămâne aici, în Trento. Orașul este casa noastră și nu visăm decât să cumpărăm o casă aici, poate la Sopramonte, în mijlocul naturii.”
Absolvent al FJSC în anul 2014, am scris pentru mai multe publicații de renume din România.
