Lazea subliniază faptul că soluțiile inovative, precum taxa de solidaritate, nu au fost testate suficient și ar putea genera nemulțumiri în rândul populației. Această abordare ridică întrebări cu privire la viabilitatea unor măsuri fiscale neexperimentate, având în vedere impactul pe care îl pot avea asupra societății. O analiză comparativă între România și Polonia scoate în evidență diferențele semnificative în ceea ce privește colectarea veniturilor și cheltuielile publice.
În Polonia, sistemul fiscal se dovedește a fi mai eficient, datorită unui contract social mai bine definit între cetățeni și stat. Această relație de încredere le permite polonezilor să strângă mai multe taxe, contribuind astfel la resursele bugetului de stat. Lazea observă că nivelul în care cetățenii polonezi acceptă contribuțiile fiscale este mult mai ridicat, ceea ce se traduce în capacitatea guvernului de a atrage venituri mai mari. Această eficiență fiscală contribuie la o distribuire mai echitabilă și mai eficientă a resurselor, facilitând în același timp investiții considerate necesare în infrastructură și servicii publice.
Pe de altă parte, în România, regimul fiscal este perceput ca fiind mai blând, cu impozite semnificativ mai mici comparativ cu Polonia. Această structură fiscală mai puțin exigentă ar putea fi comentată ca o încercare de a stimula mediul de afaceri și de a atrage investitori străini, dar Lazea avertizează că este necesară o reevaluare. Impozitele reduse pot duce la un deficit în resursele bugetare, limitând capacitatea guvernului de a finanța proiecte esențiale pentru dezvoltarea societății și a economiei.
În plus, o intervenție care ar putea fi considerată inedită, cum ar fi taxa de solidaritate, ar putea aduce dificultăți suplimentare, având în vedere că este o măsură neexperimentată. Lazea subliniază că introducerea unei astfel de taxe ar trebui să fie efectuată cu prudență, având în vedere consecințele sociale pe care le-ar putea avea. Cetățenii ar putea percepe o astfel de măsură ca o povară suplimentară, crescând frustrarea și nemulțumirea față de autorități.
Un alt aspect important pe care Lazea îl subliniază este necesitatea unei reforme fiscale cuprinzătoare în România, care să asigure o strângere eficientă a veniturilor. Aceasta ar include nu doar ajustarea impozitelor, ci și optimizarea procesului de colectare, astfel încât sistemul să devină mai transparent și mai just. Îmbunătățirea încrederii în sistemul fiscal poate, pe termen lung, să conducă la o mai mare coeziune socială.
În concluzie, compararea sistemului fiscal din România cu cel din Polonia oferă o perspectivă valoroasă asupra provocărilor cu care se confruntă România. Lazea evidențiază că, dacă dorim să atragem resurse suficiente pentru dezvoltare, este imperativ să ne reformăm regimul fiscal și să construim, de asemenea, un contract social mai solid, care să permită o mai bună colaborare între stat și cetățeni.
