Discuțiile referitoare la constituirea noului guvern și rotativa pentru funcția de premier au intrat într-un impas, după ce Ilie Bolojan a comunicat social-democraților că acceptă rotativa doar dacă PSD își asumă întâi funcția. În răspuns, social-democrații au refuzat, impunând propriile condiții. În acest climat tensionat, sociologul Vladimir Ionaș a declarat miercuri pe Antena 3 CNN că „Președintele Nicușor Dan a comis o eroare gravă, permițând ca aceste negocieri să fie gestionate de consilieri, în loc să se implice personal”. Ionaș a subliniat imaturitatea politică a partidelor, menționând că AUR beneficiază de pe urma acestei situații, rămânând pe margine.
Blocajul curent ridică întrebări despre capacitatea partidelor de a găsi un consens necesar pentru stabilitatea guvernamentală. Întrebat de ce președintele Nicușor Dan nu a desemnat încă premierul, sociologul Vladimir Ionaș a explicat că, probabil, nu există o majoritate parlamentară puternică care să asigure sprijinul pentru un nou guvern.
Rolul Președintelui și importanța unei echipe de încredere
Vladimir Ionaș a subliniat că absența implicării directe a președintelui în negocieri este o eroare considerabilă. „Dacă aceste partide nu reușesc să ajungă la un consens, e clar că și președintele va avea dificultăți în a desemna pe cineva. Președintele a făcut o greșeală semnificativă, permițând ca negocierile să fie coordonate de consilieri în loc să participe personal. Ar fi fost necesar să fie prezent la toate discuțiile, să stea la masă cu liderii partidelor.”
Sociologul a continuat, criticând lipsa unei structuri de consiliere adecvate la nivelul președinției: „Una dintre marile greșeli a fost că nu a numit un consilier pe politică internă, o persoană de încredere care să colaboreze cu reprezentanții PSD, PNL, UDMR și USR. Nu te poți baza pe doi consilieri fără experiență politică care participă la toate întâlnirile.”
Ionaș a subliniat importanța formării unei echipe puternice și de încredere pentru președinte: „Aceasta este greșeala majoră a președintelui; nu a înțeles cât de esențială este echipa sa, echipa de consilieri pe care trebuia să o dezvolte cu oameni de încredere – avea nevoie de consilieri privind politica internă, externă și securitatea.”
Strategia lui Ilie Bolojan și avantajul AUR
Vladimir Ionaș a analizat, de asemenea, strategia lui Ilie Bolojan, observând că acesta nu s-a propus direct pentru funcția de premier în cadrul negocierilor. „Ilie Bolojan are o strategie, deoarece în toate discuțiile politice nu a sugerat că el ar putea fi viitorul premier. Încearcă să-i convingă pe ceilalți să facă această propunere. Mi se pare greșit, deoarece nu cred că va fi făcută o astfel de propunere nici din partea PSD, nici din partea UDMR”, a apreciat sociologul.
Potrivit lui Ionaș, partidele politice demonstrează în continuare o imaturitate politică, iar singurul beneficiar al acestei situații este AUR, care, prin simplul fapt că rămâne în afara negocierilor, își întărește poziția.
„Matematica aceasta parlamentară este destul de volatilă, așa că domnul Bolojan ar trebui să se așeze la masă cu domnul Grindeanu și domnul Kelemen Hunor pentru discuții serioase referitoare la numele viitorului premier, componența guvernului și să prezinte electoratului un plan clar. Din păcate, pentru partide și lideri, domnul Bolojan și domnul Nicușor Dan pot avea o popularitate ridicată, dar aceste lucruri se schimbă rapid, deoarece erodarea este accelerată.”
Ionaș a concluzionat subliniind dorința publicului de acțiune și responsabilitate: „Oamenii vor să vadă măsuri, maturitate și conștientizare din partea partidelor politice. Din păcate, în această perioadă, singurul partid care câștigă fără a face nimic special este AUR, deoarece demonstrează că nu este implicat în jocurile politicianiste.”
Sociologul a reiterat că evenimentele politice recente, inclusiv cele din ultimul an, sunt rezultatul acestor „jocuri politicianiste” de care electoratul s-a săturat: „Dacă ne amintim, tot ce s-a întâmplat în ultimul an se datorează acestor jocuri politice, iar după momente atât de dificile, liderii politici nu reușesc să se așeze la masă pentru a ajunge rapid la concluzii în ceea ce privește structura guvernului.” Această analiză sugerează că stagnarea în negocieri ar putea avea efecte semnificative asupra încrederii publice în clasa politică.
