Critica adresată lui Nicușor Dan se concentrează pe vizitele sale recente în Ucraina și Moldova, subliniind că acestea au fost lipsită de substanță și nu au inclus discuții esențiale referitoare la problemele comunității românești din Ucraina. Această absenteismă în abordarea subiectelor de interes pentru românii din afară, în special în contextul geopolitic actual, ridică semne de întrebare asupra dedicației sale față de comunitățile românești expuse la provocări majore.
Un aspect deosebit de important care a fost ignorat în cadrul acestor vizite este statutul cultelor religioase românești. Dificultăți considerabile au fost întâmpinate în încercarea de a înființa o asociație de sprijin pentru aceste comunități, iar absența discuțiilor pe această temă lasă loc pentru interpretări și speculații. Ignorarea problemelor legate de religie și sprijinul celor care împărtășesc aceleași valori spirituale nu doar că afectează coeziunea comunității, dar riscă, de asemenea, să transforme românii din Ucraina într-o țintă vulnerabilă pentru manipulările politice ale Federației Ruse. Această vulnerabilitate este exacerbată de contextul geopolitic tensionat, unde comunitățile minoritare se confruntă constant cu amenințări legate de identitatea lor națională și culturală.
În plus, s-a sugerat necesitatea creării unui hub logistic în România, destinat sprijinirii eforturilor de reconstrucție a Ucrainei. Această inițiativă ar putea facilita nu doar furnizarea de asistență materială, dar ar putea și să demonstreze solidaritatea și implicarea României în evoluțiile regiunii. Este esențial ca România să își afirme rolul pe scena internațională, în special în contextul sprijinirii demersurilor de dezvoltare și reconstrucție ale vecinilor săi. Totuși, acest lucru trebuie să fie realizat în vederea respectării drepturilor minorității române din Ucraina, care se află într-o situație precară și necesită susținere din partea autorităților române.
Astfel, este imperativ ca Nicușor Dan și alți lideri politici să abordeze aceste probleme cu seriozitate și angajament. Discuțiile despre sprijinul comunității românești din Ucraina nu pot fi ocolite. O abordare proactivă și responsabilă ar putea reda încrederea comunității în instituțiile românești și ar contribui la întărirea relațiilor bilaterale între România și Ucraina.
În concluzie, vizitele lui Nicușor Dan în Ucraina și Moldova sunt insuficiente fără o abordare clară și orientată spre soluții a problemelor românilor din aceste țări. Așteptările sunt mari, iar ignorarea nevoilor comunității nu face decât să accentueze provocările cu care se confruntă. Este timpul ca liderii să se implice activ, să asculte și să reacționeze la provocările cu care se confruntă românii din diaspora, astfel contribuind la consolidarea legăturilor istorice și culturale dintre România și comunitățile sale din străinătate.
