Ți-am pregătit cele mai amuzante bancuri ale zilei, care, cu siguranță, îți va face ziua mai bună.
La școală:
-Mihai, ce mașină are tatăl tău?
-Mercedes. E om de afaceri.
-Bine, stai jos. Alina, ce mașină are tatăl tău?
-BMW. E doctor.
-Bravo, stai jos. Gigel, tatăl tău ce mașină are?
-Logan.
-La tablă!
După ce iese Gigel la tablă:
-Auzi, dar ce e tatăl tău?
-Procuror.
-10! Mergi înpoi în bancă.
*****
Un triunghi isoscel ia de nevastă o fracție. După o zi divorțează.
Intrebare:
– De ce?
Răspuns:
– Fracția era ordinară
*****
La școală, la ora de desen.
Profesorul:
– Copii, desenați un ou!
Ionel își băga mâna în buzunar…
Mariana îl vede și strigă imediat:
– Domnule profesor.. Ionel copiază!
*****
La școală au fost montate cuiere la garderobă.
Deasupra un semn:
„Doar pentru profesori!”
Ziua următoare cineva lipește un bilet alături:
„Dar pot fi atârnate și haine”
*****
Profesoara către elev:
– Mâine să vii la școală cu bunicul tău!
– Poate cu tata!
– Nu, cu bunicul! Vreau să-i arat ce tâmpenii debitează fiu-su, când îți face ție temele.
*****
M-am întîlnit ieri cu fosta mea profă de matematică si m-a întrebat unde este sediul BCR.
Am mormăit:
– Faceți o întoarcere de 226 de grade, apoi mergeți 270 de metri, apoi calculați X folosind teorema lui Pitagora, apoi înmulțiți rezultatul cu tangenta, după care desenați o curbă parabolică și apoi mergeți 400 de metri pe axa principală.
Asa, să simtă si ea ce-am simtit eu la orele de matematică!
*****
– Buna seara, doamna profesoară! Dacă vă aduc flori, mă treceți la chimie, vă rog?
– Dar de ce să îmi aduci flori Adrian? Iei sigur 5.
Ia să văd ce ai scris la întrebarea „Ce face apa la 90 de grade?”.
– Un unghi drept.
– Trandafiri roșii.
*****
Doamna învățătoare îl intreabă pe Bulă:
– Ce parte de cuvânt este „ou”?
– Substantiv.
– Foarte bine, dar ce număr?
– Singular.
– Si ce gen?
– La întrebarea asta nu pot raspunde.
– De ce?
– Pentru că nu știu dacă din el va ieși o găină sau un cocoș!
Bancurile prezentate ilustrează o combinație de umor clasic și observații sociale, adesea bazate pe experiențele cotidiene ale elevilor și profesorilor. Aceste glume, deși aparent simple, oferă adesea o reflecție subtilă asupra societății și a sistemului de învățământ.
Primul banc, despre mașinile părinților și statura socială, evidențiază cum superficialitatea și stereotipurile pot influența percepțiile în mediul școlar. De asemenea, subliniază tendința de a judeca oamenii după aparențe, un fenomen frecvent întâlnit în viața de zi cu zi.
Bancurile despre matematică și chimie sunt un omagiu adus dificultăților și frustrărilor întâlnite de elevi în fața materiilor considerate a fi complexe și abstracte.
Dialogul cu profesoara de matematică, de exemplu, reflectă dorința de a transpune complexitatea unei lecții de matematică într-un context de zi cu zi, transformând-o într-o situație amuzantă și ușor de înțeles.
În final, bancurile despre gramatică și subiecte lingvistice, cum ar fi cel cu Bulă și oul, evidențiază inteligența și creativitatea copiilor atunci când sunt puși în fața întrebărilor care cer gândire critică.
Aceste glume ne amintesc de importanța educației nu doar ca un set de cunoștințe de memorat, ci și ca un mijloc de a dezvolta abilități de gândire și de adaptare.
În concluzie, aceste bancuri nu sunt doar surse de râs, ci și ferestre către realitățile și provocările vieții școlare, subliniind în același timp trăsăturile umane universale precum umorul, inteligența și capacitatea de a face față provocărilor prin râs.
