Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a luat o decizie fermă în legătură cu cererea controversată de majorare a indemnizațiilor pentru membrii Consiliului de Administrație de la Fabrica de Pulberi din Făgăraș. Propunerea prevedea o creștere de 12 ori a remunerației acestora, iar Ivan a catalogat-o drept o „aberrație” având în vedere performanțele slabe ale companiei.
În cadrul unei declarații publice, ministrul a subliniat că, în ciuda sumelor considerabile primite pentru investiții, fabricii îi lipsește un progres vizibil. În special, a menționat că, deși fabrica a beneficiat de un sprijin de 20 de milioane de euro, rezultatele obținute în urma acestor investiții sunt departe de a fi satisfăcătoare. Această situație ridică întrebări serioase cu privire la modul în care sunt gestionate resursele și performanța generală a companiei.
În opinia sa, este inacceptabil ca indemnizațiile să fie majorate fără a exista rezultate concrete în activitatea economică a firmei. Ivan a făcut referire și la o problemă mai generală care afectează companiile de stat, unde se observă tendința de a menține salarii mari și bonusuri considerabile pentru conducere, chiar și în condițiile în care aceste entități se confruntă cu pierderi financiare semnificative. Acest comportament sugerează o disonanță între performanță și recompensă, ceea ce poate crea o percepție negativă asupra modului în care sunt administrate companiile de stat.
Critica sa este bine fundamentată de contextul economic actual din România, unde eficiența și transparenta în utilizarea fondurilor publice devin, din ce în ce mai mult, priorități esențiale. Ivan a insistat pe necesitatea unei reforme profunde în managementul companiilor de stat, subliniind că schimbările trebuie să fie bazate pe meritocratism și responsabilitate.
Refuzul de a aproba cererea de majorare a indemnizațiilor face parte dintr-o abordare mai largă pe care ministrul o are față de responsabilitatea fiscală și transparența în gestiunea resurselor. Este esențial ca liderii acestor instituții să fie remunerați în funcție de rezultatele obținute, pentru a stimula o cultură a performanței și responsabilității, nu una a privilegiilor.
În concluzie, decizia lui Bogdan Ivan este un pas important în direcția reformării managementului companiilor de stat și în asigurarea unei utilizări mai eficiente a fondurilor publice. Acesta reprezintă un semnal clar că nu se latifiază recompensele și că performanța trebuie să fie în centrul oricărei strategii de dezvoltare economică. Având în vedere provocările pe care le enfrenta fiecare companie de stat, este imperativ ca asemenea politici să fie adoptate pentru a garanta sustenabilitatea și eficiența acestora pe termen lung.
