Președintele României, Nicușor Dan, a trecut printr-un moment de profundă tristețe chiar înainte de lansarea oficială a candidaturii pentru alegerile prezidențiale din 2025. Tatăl său, Grigore Dan, s-a stins din viață la începutul anului, într-un centru de îngrijire din București, la vârsta de 85 de ani.
Dispariția sa a avut loc într-un context delicat pentru președinte, aflat în plin proces de organizare a strategiei electorale. Cu toate acestea, Nicușor Dan a ales să gestioneze acest episod dureros cu discreție, departe de atenția publicului.
Tatăl lui Nicușor Dan a încetat din viață pe 24 ianuarie
Potrivit apropiaților familiei, Grigore Dan se afla internat de aproximativ doi ani într-o unitate medicală specializată, din motive ce țineau de sănătatea sa fragilă. Surse apropiate susțin că decizia a fost luată pentru ca acesta să poată beneficia de îngrijiri adecvate și să fie mai aproape de fiul său.
Familia a organizat o ceremonie de înmormântare restrânsă, desfășurată în orașul natal al președintelui, Făgăraș, acolo unde Grigore Dan își doarme somnul de veci alături de soția sa, trecută la cele veșnice în 2019.
Discreție și demnitate în fața unei pierderi personale
Președintele a lipsit temporar din spațiul public imediat după participarea la evenimentele oficiale dedicate Zilei Unirii Principatelor Române, reapărând pe 26 ianuarie într-o emisiune televizată. În realitate, perioada de absență a fost dedicată organizării funeraliilor.
Rudele au confirmat că Nicușor Dan a participat cu discreție atât la înmormântare, cât și la parastasele de după, alegând să păstreze durerea în plan privat, fără a transforma evenimentul într-un subiect public.
Un omagiu adus în tăcere
Ultima apariție publică a lui Grigore Dan a avut loc în urmă cu trei ani, într-un scurt interviu în care rememora cu emoție momente din viața sa și vorbea despre bucuria de a-și vedea familia aproape.
Dispariția sa reprezintă o pierdere personală importantă pentru președintele României, care a preferat să se reculeagă în liniște, respectând valorile și tradițiile în care a fost crescut. Gestul subliniază o atitudine de respect, modestie și asumare, într-o perioadă în care viața personală și responsabilitățile publice s-au intersectat într-un mod dureros.
