La sfârșitul anului 2024, datoriile fiscale nedeclarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) au ajuns la impresionanta sumă de 84 miliarde de lei. O mare parte din aceste creanțe, aproximativ două treimi, sunt mai vechi de trei ani, ceea ce sugerează o problemă sistematică în colectarea impozitelor. În rândul debitorilor se află aproape 40.000 de firme, inclusiv entități de stat precum CFR Călători, care sunt, de asemenea, înregistrate ca restanțiere la plată.
Economistul Iancu Guda a propus o soluție care ar putea transforma această situație complicată în una benefică atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru bugetul de stat. El sugerează ca, după o perioadă de trei ani, creanțele să fie vândute fondurilor de investiții specializate în restructurarea companiilor. Aceste fonduri ar putea contribui nu doar la eficientizarea activității firmelor, ci și la listarea lor pe piața de capital, ceea ce ar putea aduce un plus de capital și transparență economică.
Implementarea acestei măsuri ar putea aduce mai multe avantaje. Pe de o parte, fondurile de investiții ar avea capacitatea financiară și expertiza necesară pentru a reabilita companiile afectate de probleme financiare. Pe de altă parte, bugetul de stat ar putea beneficia de sumele astfel recuperate, ajutând la reducerea deficitului fiscal. Această abordare ar putea transforma datoriile în oportunități economic, stimulând astfel dezvoltarea antreprenoriatului în România.
Pe lângă vânzarea creanțelor, economistul Guda a propus și alte măsuri de prevenire a evaziunii fiscale. Un exemplu concret ar fi implementarea taxării inverse, care ar putea reduce riscurile de neîncasare a TVA-ului. Prin această metodă, povara plății TVA-ului ar fi transferată de la furnizor la client, diminuând astfel incertitudinile legate de colectare. De asemenea, split TVA ar putea oferi un control mai eficient asupra fluxurilor financiare și ar putea reduce ocaziile de evaziune fiscală.
Este evident că lansarea acestor propuneri ar necesita o colaborare strânsă între sectorul public și cel privat, pentru a se asigura că soluțiile propuse sunt fezabile și că ele contribuie la un climat economic sănătos. Firmele ar trebui să fie motivate să își onoreze obligațiile fiscale, iar statul ar trebui să demonstreze că este un partener de încredere în dezvoltarea antreprenorială.
În concluzie, datoriile fiscale imense acumulate de ANAF reprezintă o provocare semnificativă pentru economia românească. Cu toate acestea, prin măsuri inovatoare precum vânzarea creanțelor, taxarea inversă și split TVA, este posibilă nu doar reducerea acestor datorii, ci și stimularea creșterii economice. Este timpul ca soluțiile să fie implementate, iar România să câștige din aceste oportunități.
