În ultimele zile, numeroși angajați din sectorul public au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva măsurilor de austeritate adoptate de Guvernul Bolojan. Funcționarii din diverse instituții, inclusiv Trezorerie, Institutul Național de Statistică (INS), primării, administrația fiscală și alte entități publice, amenință cu blocarea activității în întreaga țară. Aceștia acuză reducerea unor sporuri și menționează condițiile dificile de muncă, care, în opinia lor, afectează grav stabilitatea și moralul angajaților.
Protestele au fost declanșate în urma deciziilor guvernamentale de a implementa măsuri de austeritate, considerate de angajați ca fiind necesare doar pe fondul unei administrații deficitare. În contextul acestor acțiuni, Anamaria Gavrilă, șefa organizației sindicale POT, a reacționat vehement, catalogând mizarea pe acțiuni de protest drept „șantaj” și subliniind că astfel de demersuri nu sunt decât o modalitate de a destabiliza un sistem deja precar. Pe platforma sa de socializare, aceasta a afirmat: „În loc de cereri, recurg la șantaj. Statul eșuat blochează de 35 de ani tinerii, antreprenorii, dezvoltarea.”
Această critică a fost primită cu surprindere, având în vedere că mulți dintre protestatari nu doresc altceva decât recunoașterea drepturilor lor legitime și asigurarea unor condiții de muncă echitabile. Funcționarii publici consideră că, după atâția ani de muncă, merită un tratament corect, fără tăieri sau restricții care să le afecteze veniturile și modul de viață.
Protestele au luat amploare, cu angajați ieșind din birouri și formând coloane în fața instituțiilor publice relevante. Uniunea Națională a Funcționarilor Publici a declarat că aceste acțiuni reprezintă un semnal de alarmă, îndemnând Guvernul să reanalizeze măsurile de austeritate propuse și să se reîntoarcă la un dialog constructiv cu sindicatele. Liderii sindicali susțin că, fără o discuție deschisă și onestă despre salarii și condițiile de muncă, riscă să îndepărteze tinerii talentați de sectorul public, ducind la o criză de personal și la o deteriorare a serviciilor oferite cetățenilor.
De asemenea, se ridică întrebări despre impactul pe termen lung al acestor măsuri asupra efectivității instituțiilor publice. Acestea sunt deja afectate de o lipsă de resurse și de personal, iar tăierea sporurilor și a anumitor beneficii nu va face decât să agraveze situația. În lipsa unor inițiative care să asigure stabilitate și satisfacție profesională, viitorul administrației publice în România devine tot mai incert.
În concluzie, manifestațiile angajaților din sectorul public sunt un apel urgent pentru reevaluarea priorităților guvernamentale. Este esențial ca dialogul să fie reluat, iar angajații să fie ascultați pentru a evita o criză și mai profundă în sectorul public. Măsurile de austeritate ar trebui reconsiderate, ținând cont de nevoile și drepturile funcționarilor, pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă și prosperă a societății.
