Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a adus în discuție o problemă semnificativă care afectează sistemul de sănătate din România, subliniind un aspect alarmant legat de gestionarea pacienților care se prezintă la urgențe. Potrivit afirmațiilor sale, în fiecare zi, dintr-un total de 60 de prezentări la serviciile de urgență, aproximativ 50 de pacienți sunt transferați către alte spitale. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la eficiența și capacitatea unităților de primiri urgențe de a gestiona cazurile medicale care nu necesită intervenții complexe.
Rogobete a evidențiat că multe dintre aceste transferuri nu sunt justificate, în special în cazul unor afecțiuni simple, cum ar fi apendicita. În astfel de situații, majoritatea spitalelor locale dispun de resursele necesare pentru a trata eficient pacienții, dar totuși, se recurge la transferuri inutile. Această practică nu doar că complică procesul de îngrijire medicală, ci generează și o presiune suplimentară asupra sistemului de sănătate, unde spitalele sunt deja supraaglomerate.
Ministerul Sănătății își propune să analizeze cauzele acestor transferuri excesive și să propună soluții pentru eficientizarea tratamentului pacienților în unitățile locale. Unul dintre obiectivele principale este de a reduce monitorizarea transferurilor nejustificate și de a îmbunătăți capacitatea spitalelor de a trata diverse afecțiuni. Aceasta ar putea include formarea personalului medical, dotarea spitalelor cu echipamente necesare sau stabilirea unor protocoale mai clare pentru gestionarea urgențelor.
În plus, există o îngrijorare legată de impactul acestor transferuri asupra pacienților. Acești pacienți, care s-ar putea trata și recupera mai rapid în spitalul local, pot suferi întârzieri în primirea îngrijirii necesare, ceea ce le poate agrava starea de sănătate. De asemenea, transferurile repetate implică riscuri suplimentare, care variază de la stresul psihologic la posibile complicații medicale în timpul transportului.
Ministrul a menționat că este esențial să se dezvolte o strategie națională care să abordeze aceste probleme sistemice, promovând, în același timp, o abordare bazată pe asistență medicală primară. Aceasta ar putea include inițiative de educare a populației cu privire la utilizarea corectă a serviciilor de urgență, astfel încât să se reducă numărul de prezentări la urgențe pentru afecțiuni care ar putea fi tratate în condiții ambulatorii.
Este evident că ministerul trebuie să conștientizeze și să implice toate părțile interesate, de la profesioniștii din domeniul sănătății la pacienți, pentru a rezolva aceste probleme. Prin îmbunătățirea gestionării pacientului în unitățile de primiri urgențe și reducerea transferurilor nejustificate, sistemul de sănătate românesc poate deveni mai eficient, oferind astfel pacienților o îngrijire mai rapidă și mai adecvată. Aceasta nu este doar o chestiune de eficiență, ci și de dreptul pacienților la o asistență medicală corespunzătoare, accesibilă și de calitate.
