David Popovici a oferit o mărturisire emoționantă imediat după ce a câștigat aurul la Campionatul Mondial de Natație din Singapore, pe 29 iulie. Înotătorul din București a recunoscut că a dorit să se întoarcă acasă cu doar 3 zile înainte de competiție.
El a spus că frica l-a cuprins și a avut gândul de a renunța. L-a rugat pe tatăl său să anunțe că nu va mai concura.
David Popovici, mărturisire profundă
Cu 3 zile înainte de începerea competiției, am trăit o experiență unică. Am simțit frica și am avut dorința de a mă întoarce acasă. M-a copleșit această frică și am început să caut bilete de întoarcere. L-am rugat pe tatăl meu să-i anunțe pe toți că nu voi mai putea concura, a declarat David Popovici, marți, 29 iulie, imediat după ce a câștigat medalie de aur în proba de 200 de metri liber, conform Golazo.ro.
Înotătorul bucureștean spune că s-a simțit rău pentru toți, mai ales că familia sa își cumpărase bilete pentru Singapore. Mândru de realizările sale, tânărul a simțit că nu mai poate continua:
Nu din frica de a pierde sau de a nu atinge timpii pe care îi aștepta lumea, ci dintr-o frică de a-mi atinge propriul potențial.
David recunoaște că anul acesta a început să se simtă bine în timpul antrenamentelor și să-și depășească propriile recorduri:
Pentru că anul acesta m-am simțit foarte bine la antrenamente, am reușit să ating timpi pe care nu i-am obținut niciodată, inclusiv un concurs excelent în Slovacia luna trecută. Aceste lucruri m-au ajutat să înțeleg cât de mult mă pot apropia de ceea ce credeam că sunt limitele mele și ale înotului.
Popovici a explicat când a început să simtă frica:
Atunci când am realizat că pot să ating acel potențial și să-l văd atât de aproape, m-a cuprins o frică incredibilă.
El îi îndeamnă pe alți sportivi să dialogueze despre momentele dificile
Campionul mondial trage un semnal de alarmă și îi sfătuiește pe alți sportivi să vorbească despre dificultățile prin care trec:
Cred că sportivii nu discută destul despre aceste momente. Simt că am responsabilitatea de a face acest lucru, pentru că este frumos să îți audă imnul, să câștigi o medalie strălucitoare, gloria de la aeroport când te întorci, toată lumea care te așteaptă. La fel ca banii, faima și tot ce vine cu asta. Prea puțini oameni discută despre momentele dificile, care au fost foarte grele.
Mult mai mândru decât de medalie și de timpul obținut sunt de faptul că am reușit să mă mobilizez și să particip la calificările de ieri dimineață. Am trecut prin semifinale și am ajuns în finală.
Uite că n-a fost atât de rău (râde). Până la urmă, am câștigat și nu aș fi putut să trec singur prin această barieră. Oamenii din jurul meu, în special iubita mea și familia, au avut un rol esențial. Este nevoie de un grup de suport, cum se spune în engleză. Ai nevoie de un mediu solid care să-ți amintească că meriți și că ești suficient de bun.
Popovici recunoaște că în acest an a pus un accent mai mare pe sănătatea sa psihică. A fost întrebat și despre reacția antrenorului său, Adrian Rădulescu, când l-a informat că nu mai vrea să concureze:
Nu pot să spun că antrenorului i-a plăcut, dar explicându-i cât de rău mă simțeam și cât de mult îmi doream să nu concurez, și-a dat seama că ar putea fi mai rău și nu a dorit să forțeze.
