Comisia Europeană lansează un avertisment: fiecare cetățean trebuie să fie pregătit pentru 72 de ore de autonomie completă.
Comisia Europeană avertizează că o criză majoră nu este o eventualitate îndepărtată, ci o realitate certă. Indiferent dacă este vorba despre o catastrofă naturală, o pană de curent extinsă, un atac cibernetic sau o urgență sanitară, fiecare persoană trebuie să fie capabilă să supraviețuiască pe cont propriu timp de trei zile. Aceasta nu este o recomandare opțională, ci o necesitate în fața provocărilor de astăzi.
Este inacceptabil să rămânem nepregătiți!
Deși nu există o lege care să oblige la crearea unui kit de urgență, Comisia Europeană subliniază că nepregătirea adecvată poate reprezenta un risc semnificativ atât pentru indivizi, cât și pentru comunitate. În circumstanțe imprevizibile, lipsa unui plan de criză poate transforma o situație problematică într-un adevărat dezastru personal.
De ce este crucial să fim pregătiți pentru 72 de ore?
Experții europeni afirmă că primele trei zile într-o criză majoră sunt cele mai critice. În acest interval, infrastructura poate fi sever afectată, comunicațiile ar putea fi întrerupte, iar intervențiile autorităților pot întârzia. Prin urmare, fiecare cetățean trebuie să dispună de suficiente resurse pentru a rămâne autonom în acea perioadă.
Ce ar trebui să conțină un kit de urgență?
Conform recomandărilor Comisiei Europene, un kit de supraviețuire pentru 72 de ore ar trebui să conțină:
Apă – cel puțin 3 litri pe zi de persoană, atât pentru consum, cât și pentru igienă.
Alimente neperisabile – conserve, nuci, batoane proteice, mâncare pentru copii și animale de companie.
Medicamente esențiale, inclusiv cele prescrise.
Radio cu baterii, pentru a obține informații oficiale în cazul unei pene de curent.
Baterii externe și încărcătoare auto pentru telefoane mobile.
Copii ale documentelor personale – buletin, pașaport, certificat de naștere, în formă fizică.
O listă cu numerele de telefon esențiale, scrisă pe hârtie.
Bani cash – suficienți pentru cel puțin o săptămână, preferabil în mai multe monede.
Surse alternative de căldură și iluminat – pături, saci de dormit, lumânări, chibrituri, combustibil.
Îmbrăcăminte corespunzătoare pentru sezonul rece.
Educația pentru situații de criză devine o prioritate în Europa.
Într-o inițiativă inovatoare, Uniunea Europeană introduce programe educaționale pentru a pregăti populația în fața dezastrelor. Copiii vor învăța cum să reacționeze la incendii, cutremure sau pene de curent, iar adulții vor avea ocazia să participe la cursuri specializate în gestionarea situațiilor de urgență.
Vicepreședinta Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, afirmă: „Informăm cetățenii despre importanța autonomiei de 72 de ore. Nu este vorba despre panică, ci despre responsabilitate și solidaritate.”
Strategia UE pentru reziliență
Uniunea Europeană implementează o serie de măsuri pentru a asigura securitatea cetățenilor:
Crearea de rezerve strategice de echipamente esențiale.
Dezvoltarea unei platforme europene pentru gestionarea crizelor.
Îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie.
Asigurarea continuității serviciilor esențiale, precum spitale, transporturi și acces la apă potabilă.
Modele de urmat: Belgia, Suedia, Germania
Multe state europene au început deja să adopte măsuri similare. Belgia a lansat o campanie națională pentru promovarea kitului de urgență, Suedia și Germania oferă ghiduri oficiale pentru pene de curent și crize alimentare, iar Franța pregătește desfășurarea unui manual de supraviețuire pentru cetățeni.
Mesajul Comisarului European pentru Gestionarea Crizelor
Hadja Lahbib, Comisarul European pentru Gestionarea Crizelor, a devenit cunoscută după ce a prezentat, într-un videoclip, ce poartă mereu în geantă: șase sticle de apă. „Nu trebuie să ne panicăm, ci să fim pregătiți”, a declarat ea.
Concluzie: A fi pregătit înseamnă a acționa inteligent.
Comisia Europeană nu impune restricții asupra pregătirii, dar subliniază că lipsa de pregătire este o imprudență riscantă. În fața unei crize, fiecare oră contează, iar un plan bine structurat poate face diferența dintre siguranță și haos.
Întrebarea nu mai este „De ce aș avea nevoie de un kit de urgență?”, ci „De ce aș risca să nu am unul?”
