O investigație realizată de postul public de televiziune lituanian LRT a descoperit o rețea complexă de companii din Letonia, Lituania și Estonia, denumită Fast Bunkering, care a jucat un rol crucial în furnizarea de combustibil pentru tancurile din așa-numita „flotă fantomă” a Rusiei. Această rețea de companii a realizat operațiuni de realimentare a 177 de petroliere în Marea Baltică între iunie 2024 și martie 2025. Multe dintre aceste nave aveau legături cu porturi rusești, ceea ce a ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea și etica acestor activități.
Analistul Anatolii Kravtsev a subliniat că multe dintre tancurile implicate nu dispuneau de asigurări de la membri ai International Group of P&I Clubs, o organizație recunoscută la nivel global pentru asigurarea navelor în condiții de standardizare și siguranță. Proprietarii acestor tancuri se aflau în jurisdicții care evitau respectarea sancțiunilor impuse, lucru ce facilitează astfel de activități de aprovizionare. Deși la momentul realimentării aceste tancuri nu figurează pe listele de sancțiuni, majoritatea lor au fost ulterior incluse în aceste liste de către Uniunea Europeană și Statele Unite.
Această descoperire a arătat că rețelele de aprovizionare cu combustibil pentru navelor ruse nu sunt doar o problemă izolată, ci o parte dintr-un sistem mai larg de sprijinire a activităților navale rusești, chiar și în contextul sancțiunilor internaționale. Este pertinent de menționat că activitățile acestor companii au fost indirect facilitate de metodele ingenioase de evitare a reglementărilor internaționale, lăsând la o parte responsabilitatea morală și legală.
O altă investigație a scos la iveală rolul unei companii de asigurări din Noua Zeelandă, Maritime Mutual, care a facilitat transportul de petrol din Rusia și Iran. Aceasta este acum sub investigație pentru posibile încălcări ale sancțiunilor internaționale. Activitățile Maritime Mutual evidențiază cum companiile din diverse colțuri ale lumii pot participa la o rețea complexă de sprijinire a regimurilor sancționate, subliniind astfel provocările cu care se confruntă autoritățile internaționale.
Aceste investigații pun în lumină nu doar complexitatea operațiunilor economice și comerciale în contextul conflictelor geopolitice, dar și nevoia urgentă de a îmbunătăți monitorizarea și implementarea sancțiunilor internaționale. De asemenea, ele sugerează că simpla impunere a sancțiunilor nu este suficientă fără o supraveghere riguroasă și măsuri concrete împotriva celor care facilitează astfel de activități.
În concluzie, descoperirile venite de la LRT indică o rețea sofisticată de companii care, prin realimentarea flotei ruse, contribuie indirect la provocările internaționale, inclusiv conflicte armate. Este esențial ca comunitatea internațională să colaboreze în identificarea și sancționarea acestor activități pentru a restaura ordinea și a menține un sistem global bazat pe respectarea legii.
