În ultimele decenii, sistemul public de sănătate din România a experimentat o creștere semnificativă a fondurilor alocate pentru influențele salariale, care au crescut de la 100 milioane lei la impresionantele 17 miliarde lei. Această expansiune abruptă a bugetului, însă, creează o presiune considerabilă asupra bugetului CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate), care nu mai poate susține aceste cheltuieli extinse. Această problemă a fost evidențiată de oficiali care subliniază că salariile mari nu sunt compensate corespunzător prin creșterea tarifelor pentru cazurile tratate.
Un aspect crucial pe care trebuie să-l avem în vedere este că spitalele trebuie să se adapteze nevoilor reale ale populației. Aceasta înseamnă că trebuie să se evite situațiile în care paturile de spital rămân neocupate. O astfel de situație nu doar că este un semn al ineficienței sistemului, dar poate duce și la dileme mai mari, precum pierderi financiare. Această adaptare la nevoile populației implică o reconfigurare a structurilor spitalicești, astfel încât acestea să devină mai eficiente și mai orientate spre servicii de calitate.
Reconfigurarea propusă se va axa pe optimizarea structurii spitalelor fără a afecta numărul angajaților. Această abordare este deosebit de importantă având în vedere deficitul de specialiști în domeniu. Multe spitale se confruntă cu lipsa cadrelor medicale suficient de bine pregătite, ceea ce îngreunează capacitatea de a oferi servicii de calitate pacienților. Prin urmare, o optimizare a structurii permite ca acești specialiști să fie folosiți într-un mod mai eficient, maximizând astfel impactul lor asupra sistemului de sănătate.
Pentru a realiza această schimbare, este esențial să se identifice și să se elimine cheltuielile inutile și ineficiențele care contribuie la creșterea exponențială a bugetului. Spitalele trebuie să își îmbunătățească managementul, să implementeze practici mai eficiente și să investească în tehnologie, astfel încât săé funcționeze la capacitate maximă. De asemenea, formarea continuă a personalului medical este crucială, asigurându-se că aceștia sunt mereu la curent cu cele mai recente practici medicale și tehnologii disponibile.
Pe lângă optimizarea internă, un alt aspect important pe care autoritățile trebuie să-l ia în considerare este comunicarea eficientă cu pacienții. Informațiile clare și transparente cu privire la serviciile disponibile și la timpul de așteptare pot ajuta la gestionarea așteptărilor pacienților și pot reduce sentimentul de frustrare asociat cu sistemele de sănătate.
În concluzie, sistemul public de sănătate are nevoie de o reformă profundă care să vizeze nu doar structura și bugetul, ci și modul în care sunt furnizate serviciile. Numai printr-o astfel de abordare se poate asigura sustenabilitatea acestuia pe termen lung și se pot îmbunătăți rezultatele pentru pacienți.
