Nu știu cum s-a întâmplat, dar după 7 ani de căsnicie, soțul meu a decis că doar el câștigă bani și îndestulează familia și, prin urmare, trebuie să-i fiu recunoscătoare în toate privințele, și să îndeplinesc absolut totul la primul lui ordin.
Dar eu nu tolerez un astfel de comportament. Nu sunt o cârpă de care soțul meu își poate șterge picioarele.
M-a înfuriat cu adevărat. La început i-am făcut pe plac doar pentru că nu am vrut să mă cert cu el. Credeam că va renunța, că era doar un moft de moment. Nu avem copii. Nu știu de ce soțul meu nu mă mai trata cu respect, și acest comportament a fost ultima picătură.
Am decis să-i dau o lecție și chiar să-l pedepsesc. Să-i demonstrez că el greșește și că nu apreciază ceea ce fac pentru el.
În familia noastră nu doar el e cel care aduce bani în casă, eu la fel muncesc. Nu am salariul lui, dar nu înseamnă că el mă întreține.
Ei bine, i-am spus soțului meu că acum suntem temporar doar 2 persoane care împart același apartament. Fiecare va trăi în camere separate (avem două), va mânca și va găti separat. Același lucru este valabil și pentru treburile casnice. Chiria apartamentului o vom plăti în jumătate pentru că trăim împreună. Totul este separat.
Mi-am luat lucrurile din dormitor și le-am dus în salonul casei. I-am cedat televizorul (oricum și l-ar fi luat). De atunci trăiesc în salon.
Desigur că soțul meu nu s-a așteptat la așa ceva. L-a început mi-a reproșat, dar i-am spus calm că atitudinea lui față de mine m-a supărat și că trebuie să mă trateze cu respect. Și din moment ce nu intenționez să divorțez, trebuie să luăm o pauză, chiar dacă trăim în același apartament.
Au trecut două săptămâni. Sinceră să fiu, mă simt foarte bine. Nu trebuie să alerg acasă și să pregătesc cina. După muncă îmi cumpăr un iaurt și sunt fericită. Săptămâna trecută, chiar am reușit să merg de două ori la sală, demult nu am făcut mișcare. Seara am mers la un salon de frumusețe și mi-am făcut manichiura, iar la sfârșit de săptămână nu trebuie să fac curățenie generală în toată casa. Mi-am vopsit părul și mi-am schimbat coafura. Parcă și starea de spirit s-a schimbat. Sunt mai fericită și mai liniștită. Bani din salariu mi-au mai rămas. Am tras concluzii că cheltuiesc puțin pentru nevoile mele. Nu mai cumpăr dulciuri și nici biscuiți. Cumpărasem într-o zi, dar soțul meu le-a mâncat.
Dar soțul? Vine de la munca înfuriat. Nu gătește, doar uneori îl văd că face ouă prăjite. Sau mănâncă tartine și se culcă. Când el se află în bucătărie, încerc să nu intru. Închid ușa de la salon ca să nu-l văd. Este supărat? Probabil, dar nu-mi pasă. Nu mai are șosete curate, iar lenjeria de pat nu a schimbat-o niciodată, și nici nu a spălat rufe. Uneori chiar și duș înainte de culcare nu face. Bine măcar că vasele le spală. Dacă nu le-ar fi spălat, ne-am fi certat. Cred că este primul pas spre schimbare deoarece înainte nici farfuria în chiuvetă nu o punea.
Deși mi se pare că, într-o oarecare măsură, se odihnește de mine. De câteva ori a încercat să afle de unde cumpăram acea pâine delicioasă. L-am privit mirată și i-am explicat că deja de 2 ani avem mașină de făcut pâine.
A slăbit. Este mereu indispus, dar este foarte mândru ca să cedeze și să facă un pas pentru a ne împăca.
Acesta este modul în care trăim, nu ne salutăm, și nici nu vorbim. Nu-mi pasă ce va fi mai departe. Își va cere scuze, îl voi ierta. Îmi va cere divorțul, vom divorța. Sunt și eu om și vreau să fiu respectată.
Cum crezi, cum se va termina această poveste?
