Dan Grecu, fost gimnast, antrenor și arbitru, a murit la vârsta de 74 de ani, lăsând în urmă o carieră plină de realizări remarcabile: aur mondial și european și o medalie olimpică la Montreal 1976.
Lumea sportului românesc a primit o veste tristă odată cu dispariția lui Dan Grecu, un simbol al gimnasticii masculine din România. Fiul său, Alex, a anunțat trecerea sa în neființă printr-un mesaj emoționant: „Odihnește-te în pace, dragul meu tată! Noi te iubim.”
În calitate de gimnast, antrenor și arbitru, Grecu a fost mereu un exemplu de seriozitate, disciplină și modestie, câștigând un respect deosebit. A concurat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice: München 1972, Montreal 1976 și Moscova 1980, obținând medalie de bronz la inele la Montreal, cu toate că a participat accidentat.
Moartea lui Dan Grecu marchează un moment dureros pentru gimnastica masculină românească, el fiind primul atlet român medaliat olimpic la masculin.
În Montreal, a avut nevoie de o injecție cu anestezic, conform regulilor medicale, pentru a putea concura. „O seringă mare cu xilină, strâns bine la mână. Am mers la inele, am avut o evoluție mai slabă, dar am finalizat pe locul trei. A fost bine și așa,” a povestit el despre acea competiție, conform Newsweek.
La Moscova, Grecu a suferit o rupere musculară de biceps în timpul finalei la inele, ceea ce i-a împiedicat să continui competiția, accidentare ce a pus capăt carierei sale.
El a fost primul campion mondial al României, câștigând medalia de aur la Varna în 1974, completată cu argintul de la Fort Worth în 1979 și bronzul de la Strasbourg în 1978. De asemenea, a fost primul campion european, la Berna în 1975, după argintul din 1973 de la Grenoble.
Dan Grecu a excelat la inele, aparatul la care a demonstrat o măiestrie deosebită.
„Am început gimnastica la 8 ani, la Iași. Tata era grănicer la granița de la Prut. Aveam câteva abilități și, din joacă, am ajuns la un club de gimnastică. Am început cu antrenorul Octavian Ungureanu. Ulterior, după ce tata s-a pensionat, ne-am mutat la București, unde liceul l-am avut pe domnul Mircea Bădulescu ca antrenor. Inițial am fost la clubul sportiv Viitorul, apoi la Dinamo, ca senior,” a declarat Grecu la Sport Total FM, în aprilie, anul acesta.
„În gimnastică trebuie să începi de tânăr. Nu toți gimnaștii au aceeași forță în brațe; unii excelează în picioare și sunt buni la sol și sărituri, în timp ce cei care au putere în brațe sunt cei mai buni la inele, ca mine. Totuși, un gimnast ar trebui să fie complex, să stăpânească toate cele șase aparate. Asta înseamnă că trebuie să ai o combinație de detentă, forță în brațe și picioare, dar și coordonare,” a adăugat el.
În 1984, a devenit antrenor coordonator la Reșița, unde a pregătit naționala masculină timp de mulți ani.
Sub îndrumarea sa, mulți gimnaști români au obținut medalii la Campionatele Mondiale, Europene și Jocuri Olimpice, inclusiv titlul olimpic al lui Marius Urzică la Sydney 2000, la cal cu mânere și bronzul la echipe la Atena 2004.
Anul acesta, a fost distins cu Colanul de Aur de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
„Am participat la 9 ediții ale Jocurilor Olimpice și am fost martor la performanțele excepționale ale sportivilor. Gimnastica a fost viața mea, iar munca și dedicarea au fost cheia succesului. Am trăit ca sportiv pentru a câștiga și ca antrenor pentru a crea echipe. Le sunt recunoscător celor care m-au susținut pe parcursul carierei, familiei și sportivilor pentru că au înțeles că munca depășește talentul,” mărturisea el atunci.
About Florin Tomescu
Absolvent al FJSC în anul 2014, am colaborat cu mai multe publicații de renume din România.
