Am patru nepoți – doi de la Ștefana și doi de la Vlad. Deși sunt mici, fiecare dintre ei arată talente artistice remarcabile. Unul este toboșar, altul pianist, iar un altul se dedică picturii. Le-am transmis că avem nevoie și de ingineri în familie. Se pare că cel mai mic dintre ei, care este în clasa a III-a, va avea o afinitate pentru matematică și tehnologie, având îndemânare. Toți sunt foarte frumoși și minunati”, a declarat Florin Zamfirescu pentru viva.ro.
„Fac parte dintr-o altă lume. Nu avem interacțiune” „Cei mici trăiesc într-o lume diferită. Nu reușim să comunicăm. De asemenea, am moștenit modul de a interacționa cu copiii și nepoții de la bunicul meu. L-am cunoscut până în clasa a VI-a și l-am îndrăgit mai mult decât pe tatăl meu. Mă simt vinovat să spun asta, dar bunicul a avut o influență foarte puternică asupra mea. Nu își săruta copiii decât când dormeau.
Mama mea povestea că a avut o răceală și a zăcut în pat, prefăcându-se că doarme. Bunicul ei, tatăl ei, s-a apropiat, i-a pus mâna pe frunte pentru a verifica dacă are febră și s-a aplecat să o sărute pe frunte. Mama a plâns toată noaptea. Cred că a fost singura dată când tatăl ei a sărutat-o. Iar eu am moștenit aceste comportamente, atât în educație, cât și prin natura mea. Îi privesc pe copii, sunt extraordinari, le cumpăr diverse, le ofer, dar nu pot să mă integrez în lumea lor, să ne jucăm pe patru labe sub mese. Nu pot”, a mai adăugat actorul.
Cine este Florin Zamfirescu
Florin Zamfirescu este un actor, pedagog și regizor renumit. S-a născut pe 12 aprilie 1949 în Călimănești, județul Vâlcea, conform lucrării „Cineaști români” (Cristina Corciovescu și Bujor Rîpeanu, Ed. Științifică, 1996). A câștigat prima diplomă de recitare la doar 6 ani, iar la 16 ani a fost premiat pentru interpretarea sa din „Legenda Meșterului Manole”.
Florin Zamfirescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, unde a fost șeful promoției sale la Facultatea de Artă Actorului.
35 de roluri principale
Și-a început cariera la Teatrul de Stat din Târgu Mureș (1971-1973), jucând în piesa „Săptămâna Patimilor” de Paul Anghel. Apoi, s-a mutat la București, unde a interpretat la Teatrul „Giulești” (1973-1990) și la Teatrul „Odeon” (1990-1996). Printre cele peste 35 de roluri principale pe care le-a interpretat se numără Marchizul de Sade în piesa omonimă, Dr. Igor în „Veronica se hotărăște să moară”, Profesorul Emanuel Raat în „Îngerul albastru” și Rică Venturiano în „O noapte furtunoasă”. De asemenea, a regizat 17 montări teatrale.
Florin Zamfirescu a fost director artistic la Teatrul „Odeon” (1991-1994) și din anul 1996 a devenit profesor de arta actoriei la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, la Facultatea de Artă Teatrală. Între anii 2000 și 2008, a ocupat funcția de rector al aceleași instituții.
Începând cu 2002, Florin Zamfirescu deține titlul de Doctor în Arte, având ca lucrare de doctorat „Actorie sau magie”, conform aarc.ro.
Peste 30 de filme
În filmografia sa, Florin Zamfirescu a jucat în peste 30 de filme, printre care „Dincolo de pod” (1975), „Iarba verde de acasă” (1977), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1982), „Năpasta” (1982), „Mireasma ploilor târzii” (1984), „Moromeții” (1986), „Iacob” (1987), „Șobolanii roșii” (1990), „Dragoste și apă caldă” (1992), „E pericoloso sporgersi” (1992), „Senatorul melcilor” (1994), „Maria” (2003), „Dulcea saună a morții” (2003), „Sindromul Timișoara – Manipularea” (2004), „Orient Express” (2004), „Moartea domnului Lăzărescu” (2005), „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006), „Restul e tăcere” (2008), „Weekend cu mama” (2009), „Killing Time” (2012), „Poziția copilului” (2013), „Acasă la tata” (2015), „Meda” (2016), „Moromeții 2” (2018), conform cinemagia.ro.
De asemenea, a participat la producții TV, precum „Vântul de primăvară” și „Adio, Europa!”, regizate de Tudor Mărăscu, și în „Ultimul stinge lumina”, regizat de Gelu Colceag. A mai avut roluri în telenovele precum „Iubire ca-n filme”, „Inimă de țigan” și „Regina”.
Ca regizor, a pus în scenă lucrări precum „Gaițele” (2002) la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, „Anonimul venețian” (2002), „Norii” (2003) de Aristofan, „Vulpoiul” (2004) la Teatrul Radu Stanca, „Cum vă place” (2007) și „Iubire confort II” (2008) – trupa teatrului D’Aia.
Despre Florin Tomescu
Absolvent al FJSC în 2014, am avut oportunitatea de a scrie pentru mai multe publicații de renume din România.
