În urma săpăturilor din 2011 în orașul roman Mursa, situat în ceea ce este acum Croația, cercetătorii au descoperit șapte schelete care au fost identificate ca aparținând soldaților romani din urmă cu 1.700 de ani. Aceste schelete au fost găsite într-un puț de apă care fusese transformat în groapă comună, simbolizând probabil o perioadă de mare confuzie și agonie.
Toate cele șapte schelete sunt deosebit de interesante datorită caracteristicilor lor fizice. Ele aparțin bărbaților adulți, care erau mai înalți decât media vremii, ceea ce sugerează o alimentație decentă și un stil de viață activ. Patru dintre soldați aveau între 18 și 25 de ani, indicând astfel o mobilizare tânără, în timp ce trei erau de vârstă mijlocie, având între 36 și 50 de ani. Analizele efectuate au relevat faptul că acești soldați au suferit traume semnificative în timpul activităților lor militare, având leziuni faciale evidente și răni provocate de arme, ceea ce vorbește despre brutalitatea conflictelor în care au fost implicați.
Un aspect fascinant al acestei descoperiri este analiza dietei acestor soldați, realizată prin metode de izotopi stabili. Cercetătorii au aflat că dieta lor era predominant bazată pe cereale și legume, cu o cantitate redusă de carne. Acest lucru ar putea oferi indicii despre obiceiurile alimentare și condițiile de trai ale soldaților romani din acea vreme. În plus, analiza ADN-ului a scos la iveală faptul că scheletele nu aveau origini locale, ceea ce sugerează că acești soldați proveneau din regiuni precum Europa de Nord sau din Imperiul Bizantin, evidențiind astfel complexitatea diversității etnice din armata romană.
Mursa, orașul în care au fost descoperite aceste schelete, a jucat un rol vital în istoria regiunii, fiind un important centru comercial și militar. Din păcate, orașul a fost afectat de numeroase conflicte, în special în contextul Crizei din secolul al III-lea, o perioadă marcată de instabilitate politică și incursiuni barbare. Această perioadă a dus la declinul Murselui, care, în cele din urmă, a încetat să mai existe ca așezare urbană după atacurile devastatoare din 441 d.Hr.
Astfel, descoperirea scheletelor soldaților romani din Mursa nu doar că aduce lumina asupra unui segment puțin cunoscut din istoria militară romană, ci și asupra aspectelor sociale și dietetice ale vieții de zi cu zi. Studiile continue asupra acestor rămășițe umane contribuie la o mai bună înțelegere a istoriei locale, oferind informații valoroase despre modul în care soldații romani trăiau și luptau în contextul tumultuos al vremii lor. Aceaste cercetări nu doar că onorează memoria acestor soldați, dar și îmbogățesc cunoștințele noastre despre civilizația romană în general.
