Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, ministrul polonez al Apărării, a lansat un apel către Spania, Franța și Italia, solicitându-le să își crească cheltuielile militare pentru a întări securitatea Uniunii Europene și a NATO. Această cerere subliniază o tendință emergentă în rândul statelor europene, în special în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor crescânde cu Rusia. Polandia, care a devenit de curând unul dintre cei mai mari cumpărători de arme americane, se află într-o poziție în care își dorește să își consolideze securitatea și să își sporească influența în cadrul Alianței Nord-Atlantice.
Cererea lui Kosiniak-Kamysz de a investi mai mult în apărare vine pe fondul apelurilor președintelui american Donald Trump, care a încurajat țările europene să își asume o responsabilitate mai mare în domeniul apărării. Germania, Polonia și diverse state nordice au început deja să răspundă acestor apeluri, dar Franța, Italia și Spania par să se miște mai încet în această direcție. Kosiniak-Kamysz a remarcat că o investiție semnificativă în apărare ar putea conduce la o atenție mai serioasă din partea Americii, subliniind astfel importanța coordonării internaționale în materie de securitate.
La ultimul summit NATO, care a avut loc în 2025, statele membre și-au luat angajamentul de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB până în 2035. Polonia își propune să atingă 4,8% până în 2026, un obiectiv ambițios având în vedere creșterea actuală de 4,48% din PIB. Aceasta este o mișcare strategică, având în vedere că Polonia se află în proximitatea Rusiei, un actor care provoacă îngrijorare în întreaga Europă. Cu toate acestea, nu toate statele membre NATO sunt de acord cu aceste niveluri de cheltuieli, ceea ce a dus la o divergență în abordarea strategiei de apărare în cadrul Uniunii Europene.
Dacă analizăm bugetele de apărare ale statelor menționate, se observă că Franța, Italia și Spania au alocate sume semnificativ mai mici pentru arme și apărare. De exemplu, Spania a respins cererea lui Trump, considerând-o disproporționată, iar acest tip de reacție poate evidenția tensiuni interculturale și politice în cadrul NATO. Aceasta sugerează că, în ciuda eforturilor Poloniei, provocările legate de coordonarea militară europeană rămân evidente.
Pe de altă parte, Polonia, având în vedere situația geopolitică actuală, își consolidează astfel securitatea națională și își îmbunătățește poziția pe piața internațională. Decizia Poloniei de a deveni un principal cumpărător european de arme americane nu doar că îi protejează granițele, dar îi și oferă un instrument de presiune diplomatică în relațiile cu continentul european. În acest context, apelul lui Kosiniak-Kamysz poate fi văzut ca o încercare de a aduce mai multe state la masa discuțiilor și de a promova o abordare colectivă pentru securitatea europeană.
