Patru ani de război în Ucraina: Un bilanț și perspective sumare
După patru ani de la invazia rusă, frontul din Ucraina s-a stabilizat într-un echilibru precar. Rusia menține inițiativa locală în est și nord, dar Ucraina recâștigă teritorii în sud și își consolidează liniile defensive esențiale. Războiul devine un conflict de uzură, în care tranșeele, industria și opinia publică influențează din ce în ce mai mult dinamica frontului, nu doar harta.
În 2026, perspectivele unei păci durabile sunt limitate. Specialiști din diverse colțuri ale lumii susțin că armistițiile și „înghețarea” frontului sunt probabilități mai realiste decât o soluție stabilă. Războiul informațional generează și mai mult confuzie, iar lipsa comunicării din partea autorităților române face ca opinia publică să devină tot mai receptivă la narațiuni alternative.
Situația pe front în februarie 2026
Pe frontul de sud, Ucraina a reușit să elibereze peste 200 km² și un număr semnificativ de localități între regiunile Zaporojie și Dnipropetrovsk. Strategiile ucrainene au fost sprijinite de o blocare eficientă a accesului rusesc la tehnologia Starlink și de lovituri asupra logisticii ruse. Conform analizei ISW, Ucraina a reușit să împingă linia frontului spre Novopavlivka, Oleksandrivka și Huliaipole, iar Rusia se confruntă cu dificultăți în menținerea unor linii compacte.
În nord, Rusia încercă să creeze o „zonă tampon” în regiunile Sumî și Harkiv, dar avansurile sunt fragmentate și costisitoare. La Kupiansk, de exemplu, ucrainenii își recâștigă pozițiile, în timp ce rușii controlează sub 3% din oraș.
În Donbas, Rusia exercită presiune pe axele Lîman–Sloviansk și Kostyantynivka–Drujkivka, dar fără schimbări semnificative de teren. Moscova continuă să lupte pentru controlul orașelor strategice, însă nu a reușit să impună o victorie clară după patru ani.
Costurile războiului
Se estimează că aproximativ 1,2 milioane de soldați ruși și aproape 600.000 de soldați ucraineni au fost uciși sau răniți în acest conflict. Aceasta este o pierdere devastatoare pentru ambele țări. Harta ISW indică faptul că Rusia controlează, în prezent, circa o cincime din teritoriul Ucrainei, inclusiv Crimeea și părți din Donețk și Luhansk.
Ucraina a recuperat teritorii importante, dar nu a reușit să rupă coridorul terestru între Rusia și Crimeea. Războiul a devenit o luptă de anduranță, iar dronele joacă un rol crucial în acest conflict.
Opinie publică în România
În România, percepția asupra conflictului s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Numărul românilor care cred că Rusia este responsabilă pentru război a scăzut, iar un sondaj recent arată că numai 55% dintre respondenți mai consideră Rusia principalul vinovat. O mare parte din populație a început să accepte ideea că Ucraina ar trebui să facă concesii teritoriale pentru a opri conflictul.
Concluzie
Conflictele de acest tip rareori se încheie cu adevărat în cadrul termenilor conveniți, iar specialiștii sugerează că viitorul se preconizează a fi marcat de un armistițiu fragil sau de un conflict înghețat. Ucrainenii, la rândul lor, speră la un viitor în care să-și recâștige nu doar teritoriile, ci și normalitatea pierdută. Această situație complexă reflectă nu doar un conflict militar, ci și o bătălie pentru narativ și sprijin internațional, având repercusiuni profunde asupra ordinii internaționale.
