Eurodeputatul Virgil Popescu subliniază necesitatea revizuirii reglementărilor TEN-E pentru a crea un cadru unitar de planificare a infrastructurii energetice europene. Acesta ar trebui să integreze proiectele prioritare, să analizeze necesarul de investiții și să evalueze riscurile care amenință securitatea rețelelor energetice. Această poziție a fost expusă în cadrul întâlnirilor grupului de lucru pentru economie și mediu al Partidului Popular European (PPE), unde Popescu acționează ca raportor.
Actualmente, procesele de planificare a infrastructurii energetice în Uniunea Europeană sunt fragmentate și lipsesc o viziune unitară pentru orizonturile 2040 și 2050. PPE propune transformarea scenariului comun al Comisiei Europene într-un Scenariu Strategic al Uniunii, necesar pentru a planifica infrastructura energetică viitoare. Aceasta ar trebui să includă nu doar aspectele economice, ci și evaluări ale riscurilor de securitate, amenințări cibernetice, fenomene meteorologice extreme și perturbări geopolitice, astfel încât să se protejeze infrastructurile critice.
Popescu afirmă că o parte considerabilă din problema actuală a Uniunii Europene este lipsa unui cadru integrat de planificare a infrastructurii energetice. Deși mecanismele actuale sunt utile, ele nu oferă o imagine clară asupra modului în care ar trebui să arate rețelele energetice europene în viitor. Eurodeputatul insistă că Uniunea nu are o evaluare cuprinzătoare a coridoarelor energetice prioritare, ceea ce îngreunează identificarea investițiilor necesare pentru atingerea obiectivelor comune.
În discuțiile din cadrul PPE, Popescu a subliniat că scopul grupului este de a transforma planificarea actuală într-un Scenariu Strategic al Uniunii. Acest scenariu ar trebui să ofere o viziune detaliată a infrastructurii necesare pentru a atinge obiectivele pe termen lung ale Uniunii Europene.
Propunerea PPE introduce o componentă de securitate esențială în planificarea infrastructurii energetice. Popescu consideră că analiza rețelelor energetice nu ar trebui să se rezume doar la costuri și eficiență, ci să considere și amenințările cibernetice, riscurile climatice și protecția infrastructurii critice. De asemenea, el atenționează asupra anticipării creșterii cererii de energie în sectoare strategice precum electrificarea, industria, dezvoltarea centrelor de date și producția de hidrogen.
Planul lui Popescu vizează unificarea nevoilor infrastructurii, proiectelor prioritare, investițiilor necesare și cerințelor de reziliență sub un singur cadru. Astfel, TEN-E ar putea deveni un instrument eficient de planificare strategică, nu doar o simplă listă de orientări pentru proiectele de infrastructură energetică.
În contextul României, modificările propuse de Popescu ar putea sprijini consolidarea rețelelor naționale de transport al energiei și dezvoltarea interconectărilor europene, facilitând o circulație mai eficientă și mai sigură a energiei între statele membre. România, cu un mix energetic diversificat și o poziție geografică strategică, are un potențial semnificativ, dar acesta rămâne subexploatat fără o planificare coordonată.
Popescu este de părere că revizuirea TEN-E va influența profund securitatea energetică, competitivitatea și reziliența Europei în următoarele decenii. În contextul geopolitic și economic actual, deciziile legate de infrastructura energetică vor avea un impact direct asupra capacității Uniunii Europene de a-și proteja economia și aprovizionarea cu energie.
