În iunie, Comisia Europeană a decis să extindă interdicția de export pentru ovine și caprine din România către țări terțe până pe 31 decembrie 2026. Această măsură, care are la bază considerente de sănătate veterinară și nu de ordin comercial, vizează controlul riscurilor epidemiologice și protejarea statutului zoosanitar al României, dar și al pieței europene.
Prelungirea interdicției se justifică prin existența focarelor și suspiciunile de răspândire a unor boli care afectează ovinele și caprinele. Autoritățile europene preferă să mențină restricțiile până când situația se stabilizează. Astfel, miza principală este prevenirea răspândirii bolii prin transportul animalelor vii și păstrarea încrederii în lanțul de aprovizionare zootehnic românesc. Această măsură nu subliniază incapacitatea sectorului agricol din România, ci evidențiază evaluarea Bruxelles-ului cu privire la riscurile încă existente.
Pentru fermierii din România, această interdicție are un impact semnificativ, în special asupra exporturilor către piețe din afara Uniunii Europene, unde prețurile pot fi mai mari. În urma acestui blocaj, veniturile pot scădea și fermierii pot fi, astfel, constrânși să își vândă animalele pe piața internă sau să se orienteze spre procesare locală. Aceste condiții pot intensifica presiunea asupra costurilor de producție în ferme. Cu toate acestea, pe termen lung, o astfel de restricție ar putea acționa ca un catalizator pentru investiții în biosecuritate, trasabilitate și îmbunătățirea infrastructurii de transport.
Deși reprezentanții ANSVSA și asociațiile de fermieri din România au considerat decizia de suspendare drept „disproporționată”, solicitând implementarea unor măsuri de regionalizare pentru a nu afecta fermele din județele neafectate, severitatea virusului PMR a determinat Comisia Europeană să mențină interdicția extinsă.
În ceea ce privește legătura cu Acordul Mercosur, este important de menționat că nu există o contradicție directă între cele două chestiuni. Opoziția față de Mercosur are la bază temeri legate de concurența produselor agricole mai ieftine din America de Sud și standardele de calitate. În cazul interdicției menționate, scopul nu este apărarea pieței de concurență, ci gestionarea unui risc epidemiologic concret.
Disonanța apare în discursul public, unde unele voci politice susțin agricultura românească în numele suveranității alimentare, însă această agricultură necesită reguli stricte de sănătate pentru a putea accesa piețele externe. Astfel, este complicat să ceri simultan deschidere largă a piețelor și relaxarea controalelor de biosecuritate.
În concluzie, prelungirea interdicției până în 2026 subliniază prioritățile Bruxelles-ului față de sănătatea animalelor și credibilitatea sistemului sanitar, în detrimentul liberului acces la exporturi. Aceasta nu contrazice neapărat opoziția față de Mercosur, ci evidențiază contradicții mai vechi în politica agricolă: fermierii doresc piețe deschise, dar aceste piețe necesită reguli și controale conforme. Astfel, România nu numai că pierde o rută de export, dar primește și o realistă dovadă că, în agricultură, libertatea pieței se oprește acolo unde începe biosecuritatea.
