La români, tradiția gătitului mielului de Paște are rădăcini adânci și este asociată cu conotații religioase și culturale. Potrivit cărților străvechi, sacrificarea mielului de Paşte a fost instituită chiar de Dumnezeu, încă de pe vremea lui Moise, când poporul evreu se afla în robie în Egipt.
De asemenea, Paştele este o sărbătoare instituită încă de pe vremea lui Moise, atunci ând poporul evreu se afla în robia egipteană. Pentru a-i scoate pe evrei din Egipt, Dumnezeu a dat 10 urgii. Ultima era moartea întâilor născuţi, iar pentru ca familiile evreilor să fie ocolite de această urgie, pragul fiecărei uşi trebuia uns cu sângele unui miel.
”Sângele va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului, s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri”, arată Biblia, în Exod, capitolul 12. Evreii au făcut întocmai, iar casele lor au fost ferite de urgia lui Dumnezeu, care a scos poporul din Egipt.
Jertfirea lui Isus pentru ispăşirea păcatelor a fost anunţată şi de Sfântul Ioan Botezătorul, care l-a prezentat ucenicilor: ”Iată Mielul lui Dumnezeu”. Astfel, mielul are o semnificație puternică în tradiția creștină, fiind asociat cu sacrificiul lui Isus Hristos. În creștinism, mielul este considerat un simbol al jertfei și al iertării păcatelor.
De ce se gătește miel de Paște la români
Potrivit Cărţii Sfinte, chiar în ziua în care evreii se pregăteau să serbeze Paştele, ieşirea din Egipt, şi să sacrifice mielul, Isus a fost răstignit pe cruce, devenind astfel Mielul jertfit pentru întreaga omenire, fapt scos în evidenţă de Sfântul apostol Pavel în epistola către Corinteni.
Așadar, gătitul mielului de Paște este o modalitate de a omagia această tradiție religioasă și de a marca învierea lui Hristos în timpul sărbătorii Pascale.
