Am decis să îmi dau afară fiul, nora și cei trei nepoți din apartament. Le-am oferit exact o zi pentru a-și face bagajele și a părăsi casa mea. Și nu regret nimic. Rudele mă judecă și mă numesc o mamă rea, dar nu mă interesează părerea altora. Pur și simplu nu am putut tolera comportamentul lor în locuința mea. Voi împărtăși întreaga mea experiență mai jos:
Când soțul meu, Orest, a decedat, nu m-am așteptat să fie atât de greu să rămân singură. Am muncit împreună mulți ani pentru a construi colțișorul nostru de rai, plănuind cum ne vom petrece bătrânețea aici.
Dar lucrurile nu au decurs așa. Orest a suferit din cauza lipsei de forță, iar, în ciuda tuturor eforturilor medicilor, inima lui a cedat.
După moartea lui, am simțit că în viața mea s-a creat un gol imens. În curând, fiul meu mi-a propus să vină să locuiască cu mine, afirmând că îmi va fi greu să fiu singură și că m-ar ajuta oricând ar fi nevoie. Am acceptat.
Fiul meu și soția lui nu aveau o locuință proprie și stăteau cu chirie. După căsătorie au avut trei copii, iar toți banii lor erau cheltuiți pentru a-și întreține familia.
Speram că prezența copiilor și nepoților va umple golul din viața mea. Însă, viața împreună cu ei a devenit insuportabilă. Copiii țipau continuu, cereau atenție, iar eu nu mă puteam odihni cum trebuie.
Zgomot, țipete, alergături de dimineața până seara – toate acestea s-au transformat într-un adevărat coșmar. Nora mea, deși este o femeie drăguță, nu reușea să controleze copiii și haosul din casă. Era mereu dezordine – jucării împrăștiate, lucruri aruncate, și eu am fost întotdeauna o persoană care aprecia ordinea.
Într-o zi, am ajuns la limita suportabilității și i-am spus fiului meu că este timpul să ne separăm. Este un bărbat adult și consider că este momentul să își asume responsabilitățile față de familia lui.
Acesta s-a supărat, afirmând că în casa noastră este suficient spațiu pentru toată lumea și că nu voiau să plece. Dar eu am fost fermă, am spus că am nevoie de liniște, că sunt obosită de tot zgomotul și dezordinea.
Fiul meu s-a enervat. A mers până la a depune o plângere pentru a solicita împărțirea apartamentului, dar, cu ajutorul unui avocat bun, am reușit să îmi apăr drepturile asupra casei. După aceea, și-a strâns lucrurile și s-a mutat înapoi în locuința închiriată.
Acum, toată lumea mă consideră vinovată, dar oare chiar sunt?
Am absolvit FJSC în 2014 și am scris pentru mai multe publicații cunoscute din România.
