Marți, Aleksandr Lukașenko a fost oficial învestit ca președinte al Belarusului pentru al șaptelea mandat, un eveniment care a subliniat dominanța sa în politica națională, în ciuda numeroaselor critici internaționale și a tulburărilor interne. Alegerile prezidențiale controversate din data de 26 ianuarie au fost marcate de o atmosferă de tensiune și neîncredere, ceea ce a generat proteste ample din partea opozanților care contestă legitimitatea procesului electoral.
Lukașenko, aflat la putere din 1994, a fost o figură centrală în Belarus, având un control aproape absolut asupra instituțiilor statului. De-a lungul anilor, regimul său a fost acuzat frecvent de încălcarea drepturilor omului, reprimarea opoziției și lipsa unui mediu adecvat pentru desfășurarea alegerilor democratice. Deși alegerile din ianuarie au fost prezentate ca fiind un proces democratic, numeroase organizații internaționale și observatori independenți au semnalat numeroase nereguli care ridică semne de întrebare cu privire la corectitudinea rezultatelor.
În ciuda învestirii sale, reacțiile din partea comunității internaționale nu s-au lăsat așteptate. În special Uniunea Europeană și Statele Unite au exprimat îngrijorări cu privire la transparența și integritatea alegerilor, subliniind că sunt imposibile în această atmosferă de represiune și intimidare. Astfel, Lukașenko se confruntă cu presiuni externe din ce în ce mai mari pentru a-și schimba stilul de conducere și a permite un climat politic mai pluralist.
În plus față de criticile externe, Lukașenko se află și într-o situație complicată intern. De la alegerile din 2020, când a fost declarat câștigător într-un mod considerat fraudulos de către populație și de comunitatea internațională, protestele anti-Lukașenko au crescut în intensitate. Protestatarii, mulți dintre ei tineri, cer reforme democratice, mai multă libertate de exprimare și eliberarea prizonierilor politici. Reacția regimului a fost brutală, iar mulți dintre cei care au îndrăznit să conteste autoritatea lui Lukașenko au fost arestați sau supuși la intimidări.
De-a lungul celor aproape trei decenii de conducere, Lukașenko a reușit să își mențină controlul printr-o combinație de tactici autoritare și politici populiste, cum ar fi accentul pe stabilitatea economică și socială. Cu toate acestea, provocările actuale sugerează că regimul său se află într-o poziție tot mai vulnerabilă. Oamenii din Belarus își exprimă tot mai des frustrarea față de corupția endemică și lipsa oportunităților economice, iar mulți dintre ei aspiră la schimbare.
În concluzie, învestirea lui Lukașenko pentru un nou mandat subliniază continuarea sa la putere, în ciuda opoziției interne și a presiunilor internaționale. Întrebările rămân cu privire la viitorul Belarusului sub conducerea sa, în condițiile în care societatea civilă devine din ce în ce mai vocală, iar apetența pentru schimbare crește. Regimul său se confruntă cu un moment critic, iar modul în care va răspunde provocărilor actuale ar putea determina direcția viitoare a țării.
